Partea narativă Capitolul 19

SHA-256: 577d3a5ca741b5bcb9a07ecead7957885fdeac1a021aa49015983ea2945afaa0

Ediție: directory-2026-02-captured-2026-09-10

Manifestul tuturor documentelor

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

47 
 
Capitolul 19 - Politica socială și ocuparea forței de muncă 
 
Introducere 
Conform Raportului Comisiei Europene din 2025, Republica Moldova are între un anumit 
nivel de pregătire și un  nivel moderat de pregătire în ceea ce privește politica socială și ocuparea 
forței de muncă și a înregistrat progrese bune în cursul perioadei de raportare. Au fost luate 
măsuri pentru a crește gradul de ocupare a forței de muncă și a consolida cooperarea dintre 
autoritățile de asistență socială și autoritățile de ocupare a forței de muncă. 
Capitolul 19 „Politica socială și ocuparea forței de muncă” acoperă următoarele domenii: 
raporturi de muncă, sănătatea și securitatea la locul de muncă, dialog social, egalitatea de gen la 
locul de muncă, ocuparea forței de muncă, nediscriminare, politica socială și incluziune socială, 
FSE+. Această secțiune detaliază cadrul legislativ existent, progresul în alinierea legislației 
naționale la acquis-ul Uniunii Europene, capacitățile administrative necesare pentru 
implementarea legislației europene, precum și planurile de viitor, care sunt detaliate în anexa A și 
anexa B la prezentul program. 
Republica Moldova a adoptat un cadru legal robust în vederea implementării politicilor în 
domeniile sus menționate. Deși au fost înregistrat progrese considerabile în transpunerea actelor 
UE și armonizarea actelor naționale la cele mai bune practici europene și internaționale, este 
esențial ca eforturile să continue pentru a asigura transpunerea integrală și pregătirea pentru 
aderare la UE. 
Capitolul dat este structurat în 9 subcapitole/secțiuni după cum urmează: 
1. Pilonul european al drepturilor sociale 
2. Dreptul muncii 
3. Securitate și sănătate la locul de muncă 
4. Dialog social 
5. Politica ocupațională 
6. Protecția socială și incluziunea socială 
7. Fondul social european 
8. Nediscriminare în politica socială și ocupațională 
9. Egalitate între femei și bărbați în politica socială și ocupațională 
Progrese înregistrate: 
• Implementarea unui Program Național de Reducere a Muncii Nedeclarate 2024-2025; 
• Consolidarea dialogului social prin modificări legislative care au facilitat înregistrarea 
organizațiilor sindicale și patronale; 
• Reforma Inspectoratului de Stat al Muncii prin detectarea cazurilor de muncă nedeclarată 
și scoaterea acestora din tenebritate; 
• Reforma Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă prin creșterea ratei de 
ocupare a forței de muncă, inclusiv în rândul femeilor, persoanelor cu dizabilități și grupurilor 
vulnerabile; 
• Operarea modificărilor legislative la Codul Muncii pentru a-l aduce în conformitate cu 
acquis-ul UE; 
• Implementarea Programului de ameliorare a securității și sănătății în muncă în domenii cu 
riscuri înalte de accidentare și îmbolnăvire pentru anii 2024-2028; 
• Aprobarea Programului Național privind Îmbătrânirea Activă și Sănătoasă 2023-2027; 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

48 
 
• Înființarea Universității Vârstei a Treia, destinată promovării incluziunii sociale și învățării 
pe tot parcursul vieții pentru persoanele în vârstă; 
• Ratificarea Convenției nr. 190 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind 
eliminarea violenței și hărțuirii în lumea muncii; 
• Excluderea caracterului discriminatoriu în stabilirea indemnizației lunare pentru îngrijirea 
copiilor până la vârsta de 2 ani, fiind stabilită indemnizația în cauză pentru această categorie 
indiferent de statutul părintelui, ca persoană asigurată sau neasigurată; 
• Adoptarea Programului Național pentru Promovarea și Asigurarea Egalității între Femei și 
Bărbați 2023-2027, care are ca obiective: (i) reducerea inegalităților structurale de gen prin politici 
și bugete sensibile la gen; (ii) sprijin extins (protecție socială) pentru îngrijirea  pe termen lung; 
(iii) reducerea diferențelor de remunerare; (iv) promovarea egalității de gen prin implicarea 
bărbaților; (v) creșterea reprezentării femeilor în funcții de conducere și procesul decizional. 
• Aprobarea Programului național privind prevenirea și combaterea violenței față de femei 
și a violenței în familie pentru anii 2023 -2027, care își propune să contribuie la: asigurarea 
egalității de gen și la combaterea stereotipurilor de gen; toleranța zero față de t oate formele de 
violență față de femei și violența în familie; dezvoltarea serviciilor sociale eficiente și adecvate 
nevoilor victimelor; investigarea, judecarea eficientă și responsabilizarea făptuitorilor și 
asigurarea parteneriatelor cu societatea civilă. Continuarea eforturilor de digitalizare a serviciilor 
de protecție socială și muncă. 
Ministerul Muncii și Protecției Sociale este autoritatea responsabilă de coordonarea 
grupului de lucru aferent Capitolului 19 „Politica socială și ocuparea forței de muncă”. 
Complementar, elaborarea şi implementarea politicilor pe domeniile prevăzute în capitolului 19 
sunt realizate de următoarele instituții: 
• Ministerul Sănătății (MS); 
• Ministerul Culturii (MC); 
• Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare (MAIA); 
• Ministerul Mediului (MM); 
• Ministerul Educației și Cercetării (MEC); 
• Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării (MDED); 
• Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale (MIDR); 
• Ministerul Finanțelor (MF); 
• Ministerul Justiției (MJ); 
• Agenția Națională pentru Sănătate Publică (ANSP); 
• Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM); 
• Inspectoratul de Stat al Muncii (ISM); 
• Consiliul pentru Egalitate (CE); 
• Agenția Națională de Prevenire și Combatere a Violenței împotriva Femeilor și a Violenței 
în Familie (ANPCV). 
Nivelul de aliniere al actelor UE (capitolul 19) 
32006L0054 32003H0134 32008L0104 31990L0270 31992L0058 
31989L0654 31991L0383 32000L0043 32000L0078 31999L0092 
32002L0044 32010L0032 32013L0035 32019L1831 32017L0164 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

49 
32023H01344 31992L0104 31990L0269 31994L0033 31999L0095 
31998L0024 32003L0010 31992L0091 31989L0656 31997L0081 
32019L1158 31999L0070 31999L0063 31992L0057 
01989L0654 31992L0085 32000L0039 32009L0104 31990L0269 
32004L0037 32000L0054 32006L0025 31998L0059 32003L0088 
32008H0867 32019L1152 32001L0023 32021H1004 31998L0024 
32002L0014 13991L0322 31989L0391 32023L0970 31979L0007 
32001L0086 32010L0041 32008L0094 32022L2381 32023D2528 
32016H0220(01) 32020H1104(01) 32017L0159 32014L0112 32005L0047 
32021R0895 32021R0896 32003L0072 32022L2041 32019R0126 
01996L0071 32014L0067 32024L2831 32003G0607(02) 31992l0029 
31995D0319 32022H2337 31993L0103 32014H0124 31998D0500 
3A32016D1859 52023DC0040 32023H01389 32011R0349 32009L0038 
32006D0351 
verde - (transpus total), galben (transpus parțial), alb (netranspus) 
19.1.S
ubcapitolul: PILONUL EUROPEAN AL DREPTURILOR SOCIALE 
19.1.1. Prezentarea generală a situației 
În iunie 2023, Republica Moldova a semnat Declarația de aliniere la Pilonul european al 
drepturilor sociale, angajându-se să implementeze aceste principii pentru a îmbunătăți condițiile 
de muncă și protecția socială în țară. 
Implementarea Pilonului în Republica Moldova implică reforme și politici menite să asigure 
egalitatea de șanse, condiții de muncă echitabile și protecție socială adecvată pentru toți cetățenii. 
Pilonul european al drepturilor sociale stabilește principiile esențiale pentru piețe ale muncii 
echitabile și sisteme de protecție socială eficiente, structurate în trei capitole principale: 
Egalitatea de șanse și accesul pe piața muncii: 
• Toți indivizii au dreptul la educație și formare de calitate, favorizând participarea deplină
în societate și tranziții reușite pe piața muncii. 
• Promovarea egalității de tratament și oportunități între femei și bărbați în toate domeniile,
inclusiv în ceea ce privește participarea pe piața muncii, condițiile de angajare și dezvoltarea 
carierei. 
• Asigurarea egalității de tratament și oportunități pentru toți, indiferent de origine, religie,
dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală. 
• Dreptul la asistență în căutarea unui loc de muncă, formare și reconversie profesională.
Condiții de muncă echitabile:
• Promovarea unor relații de muncă care oferă stabilitate și previzibilitate.
32021R1057  

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

50 
• Dreptul lucrătorilor la o remunerație echitabilă care să asigure un trai decent.
• Transparență în privința drepturilor și obligațiilor angajaților și angajatorilor.
• Promovarea dialogului între partenerii sociali și implicarea acestora în elaborarea
politicilor sociale și economice. 
• Dreptul la condiții de muncă care permit reconcilierea vieții profesionale cu cea
personală. 
• Asigurarea unor standarde ridicate de sănătate și securitate la locul de muncă.
Protecție socială și incluziune:
• Dreptul copiilor la educație și îngrijire de calitate, accesibilă și incluzivă.
• Accesul la protecție socială adecvată, inclusiv pentru lucrătorii independenți.
• Dreptul șomerilor la prestații adecvate de șomaj pe durata căutării unui nou loc de muncă.
• Asigurarea unui venit minim adecvat pentru cei fără resurse suficiente.
• Dreptul pensionarilor la venituri care să asigure un trai decent.
• Accesul la servicii de calitate, inclusiv apă, salubritate, energie, transport și servicii
financiare. 
Aceste principii generale se regăsesc structurat și detaliat în celelalte secțiuni din acest 
capitol. Acțiuni de ordin legislativ, administrativ și planuri de viitor se regăsesc în secțiunile 
corespunzătoare. 
19.2.
Subcapitolul 2: DREPTUL MUNCII 
19.2.1. Prezentarea generală a situației 
19.2.1.1.Cadrul legislativ 
În Republica Moldova, dreptul la muncă şi la protecţia muncii este garantat de Constituția 
Republica Moldova Nr. 1/1994. La nivel național reglementarea raporturilor de muncă sunt 
prevăzute de Codul Muncii al Republicii Moldova Nr.154/2003. Nerespectarea l egislației muncii 
naționale se sancționează conform Codului Contravențional al Republicii Moldova Nr. 218/2008. 
Suplimentar la actele de bază în domeniul raporturilor de muncă se relevă următoarele 
Convenții (cu aplicabilitate la nivel național): 
• Convenţia colectivă (nivel naţional) nr. 2/2004 cu privire la timpul de muncă și timpul de
odihnă; 
• Convenţia colectivă (nivel naţional) nr. 8/2007 cu privire la eliminarea celor mai grave
forme ale muncii copiilor; 
• Convenţia colectivă (nivel naţional) nr 16/2018 cu privire la modelul Contractului
individual de muncă pentru perioada îndeplinirii unei anumite lucrări; 
• Convenţia colectivă (nivel naţional) nr. 17/2020 cu privire la modelul Tabelului de
evidență a timpului de muncă; etc. 
ISM cu subdiviziunile sale teritoriale, în anul 2024, a realizat 2599 controale privind 
respectarea legislației şi ale altor acte normative în domeniul muncii, dintre care: 1267 în domeniul 
raporturilor de muncă, 46 în domeniul securității și sănătății în muncă, 1269 complexe (ambele 
domenii) și 17 în domeniul migrației în muncă. Au fost efectuate controale la unități cu un număr 
de 156.581 salariați, din care: 78.902 femei, 1450 persoane cu dizabilități   și 364 minori. În 
sectorul public au fost efectuate 325 controale și în sectorul real – 2244 controale, inclusiv 30 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

51 
controale la persoane fizice. Din numărul total de controale – 1208 au fost planificate, 1391 – 
inopinate. Ca rezultat al examinării cazurilor contravenționale (21 procese verbale cu privire la 
contravenție), de către instanța de judecată au fost aplicate sancțiuni în valoare de 174 500 lei . 
Urmare a acțiunilor inspectorilor de muncă, de către angajatori au fost achitate plăți salariale 
restante în sumă de 22.015.899,94 lei. 
Inspectoratul de Stat al Muncii asigură protecția cetățenilor Republicii Moldova aflați în 
căutarea unui loc de muncă în străinătate sau care desfășoară activitate de muncă în străinătate. În 
vederea realizării controlului activității agențiilor private și intermediarilor nelicențiați, 
Inspectoratul de Stat al Muncii realizează controale planificate și inopinate. 
Încălcările cheie legate de muncă identificate de ISM în perioada anilor 2019-2024 sunt: 
• angajare cu un salariu mai mic decât salariul minim garantat de stat;
• inițierea raporturilor de muncă fără contract individual de munca și angajare fără
respectarea procedurilor stabilite de lege; 
Principalele sectoare vizate: comerț, agricultură, silvicultură și pescuit, administrația 
publică, educație și servicii. 
Inspectoratul de Stat al Muncii a înregistrat o creștere semnificativă a numărului de cazuri 
de muncă nedeclarată identificate. Dacă în anii 2021 și 2022 erau depistate aproximativ 80 de 
cazuri de muncă nedeclarată anual, în anul 2024 au fost identificate 3.088 de cazuri. În perioada 1 
ianuarie – 1 noiembrie 2025, numărul acestora a depășit 7.000 cazuri identificate.  
 Pe parcursul anului 2024 inspecțiile teritoriale de muncă au identificat 364 de persoane cu 
vârsta de până la 18 ani admise la muncă în diverse domenii de activitate. 76 de minori au fost 
identificați, prestând activitate fără contract individual de muncă, fiind implicați în muncă 
nedeclarată. Dintre aceștia: 
• 43 au lucrat în comerțul cu amănuntul (restaurante, alimentație);
• 13 în prestarea serviciilor;
• 12 ca lucrători auxiliari;
• 6 în agricultură;
• 2 în prelucrarea metalelor;
• 5 minori au activat în comerț și au fost angajați fără efectuarea examenului medical
preventiv, în contradicție cu prevederile art. 253 din Codul muncii, ce stipulează obligativitatea 
evaluării stării de sănătate pentru tinerii care muncesc; 
• 1 minor cu dizabilitate severă angajat în domeniul producției de îmbrăcăminte nu a
beneficiat 
de concediul anual de 40 de zile, așa cum prevede art. 39 alin. (1) din Legea nr. 60/2012. 
Aceste date evidențiază necesitatea stringentă a supravegherii stricte a angajării minorilor, 
având în 
vedere vulnerabilitatea lor crescută la abuzuri, exploatare și la încălcări ale drepturilor 
fundamentale în muncă. 
Potrivit Raportului național privind implementarea politicii de prevenire și combatere a 
traficului de persoane pentru anul 2024 (link), în cadrul cauzelor penale instrumentate pe 
infracțiuni de trafic de ființe umane (art. 165 Cod Penal) și trafic de copii (art. 206 Cod Penal), au 
fost identificate  119 victime, dintre care: 89 victime adulte (21 femei/68 bărbați) și 30 victime 
copii (26 fete /4 băieți) (comparativ cu 169 victime în anul 2023, dintre care: 144 victime adulte 
(16 femei/128 bărbați) și 25 victime copii (19 fete/6 băieți)). Totodată, au fost identificate 13 cazuri 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

52 
 
de exploatare prin muncă, cu 53 victime adulte (49 bărbați și 4 femei), dintre care: 7 cazuri comise 
pe teritoriul Republicii Moldova, 2 cazuri în Ungaria, câte 1 caz în Cehia, Italia, Germania și 
Belgia (perioada exploatării: 2021-2024). 
Prin urmare, cadrul normativ național în domeniul muncii continuă să se perfecționeze în 
vederea respectării drepturilor omului la muncă decentă. În acest context, în anii 2023 și 2024, au 
fost aprobate noi modificări la Codul Muncii, inclusiv au fost introduse sancțiuni mai aspre pentru 
angajatorii care angajează minori în muncă nedeclarată și au limitat munca minorilor încadrați în 
învățământul obligatoriu la muncă ușoară. În anul 2025 au fost operate modificări în Codul Muncii 
ce definesc, interzic și sancționează violența și hărțuirea la locul de muncă, incluzând două 
concepte juridice nou definite: „violența la locul de muncă” și „hărțuirea la locul de muncă’’, 
reglementate proceduri pentru raportarea și soluționarea acestor cazuri, stabilită răspunderea 
angajatorului pentru neasigurarea unui mediu de muncă sigur și instituită răspunderea materială 
integrală a salariaților identificați ca fiind responsabili de comiterea actelor de violență sau hărțuire 
pentru a se alinia la prevederile Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.190/2019. 
Totodată, în anul 2025 legislația a fost aliniată la Directiva 2008/104/CE, care stabilește 
condițiile de muncă pentru angajații temporari, garantând egalitatea de tratament cu angajații 
permanenți în ceea ce privește remunerația și alte condiții esențiale. Republica Moldova a adoptat 
prevederi pentru a se alinia la acquis-ul UE privind timpul de lucru. 
În domeniul legislației muncii au fost asigurate transpunerea a următoarelor acte UE: 
• Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 
privind munca prin agent de muncă temporară; 
• Directiva (UE) 2019/1152 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 
privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană; 
• Recomandarea 2003/134/CE a Consiliului din 18 februarie 2003 privind îmbunătățirea 
protecției sănătății și securității la locul de muncă pentru lucrătorii care desfășoară o activitate 
independentă. 
 De asemenea, a fost asigurată transpunerea parțială a următoarelor acte UE: 
• Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul -cadru cu privire la 
munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEE; 
• Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul-cadru cu privire 
la munca pe fracțiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP și CES; 
• Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 
privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru. 
• Directiva 91/383/CEE a Consiliului din 25 iunie 1991 de completare a măsurilor destinate 
să promoveze îmbunătățirea securității și sănătății la locul de muncă în cazul lucrătorilor care au 
un raport de muncă pe durată determinată sau un raport de muncă temporară. 
• Directiva 94/33/CE a Consiliului din 22 iunie 1994 privind protecția tinerilor la locul de  
muncă. Dreptul muncii la nivelul Uniunii Europene (UE) stabilește un cadru juridic menit să 
asigure condiții de muncă echitabile, protecția drepturilor angajaților și promovarea dialogului 
social între angajatori și lucrători. Aceste reglementări sunt esențiale pentru armonizarea 
legislațiilor naționale și pentru garantarea unui standard ridicat de protecție a muncii în toate statele 
membre. 
• Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor 
membre cu privire la concedierile colective; 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

53 
• Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației
statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de 
întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități; 
• Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de
stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană. 
Dreptul muncii conține și o secțiune separată pentru dreptul muncii în transport. 
Timpul de muncă și odihnă a conducătorilor auto din Codul transporturilor rutiere nr. 
150/2014 transpune parțial dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului 
European și al Consiliului din 15 martie 2006, privind armonizarea anumitor dispoziții ale 
legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 
3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al 
Consiliului. De asemenea, prin aprobarea Hotărârii  Guvernului nr. 437/2016 pentru aprobarea 
Regulamentului privind eliberarea, înlocuirea, schimbarea și înnoirea cartelelor tahografice, 
descărcarea și stocarea datelor din tahografe și cartelele tahografice, au fost incluse parțial în 
legislația națională prevederile Regulamentului (UE) nr. 165/2014 al Parlamentului European și 
al Consiliului din 4 februarie 2014, privind tahografele în transportul rutier, de abrogare a 
Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 al Consiliului privind aparatura de înregistrare în tra nsportul 
rutier și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al 
Consiliului privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul 
transporturilor rutiere. Aceste norme au drept scop prevenirea abuzurilor în domeniul transportului 
rutier și asigurarea respectării normelor privind timpul de muncă și de odihnă al șoferilor. 
În sectorul naval, timpul de muncă al echipajului navei este stabilit conform prevederilor 
Hotărârii Guvernului nr. 342/2024, care transpune parțial Directiva 1999/63/CE a Consiliului din 
21 iunie 1999 privind Acordul de organizare a timpului de lucru al navigatorilor, încheiat între 
Asociația Proprietarilor de Nave din Comunitatea Europeană (ECSA) și Federația Sindicatelor 
Lucrătorilor din Transporturi din Uniunea Europeană (FST) și Directiva 1999/95/CE a 
Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 1999 privind aplicarea normelor 
referitoare la timpul de muncă al echipajului navelor care fac escală în porturile Comunității, fiind 
stabilite reguli clare pentru promovarea siguranței și eficienței organizării timpului de muncă pe 
navele maritime. 
Pentru protejarea sănătății și siguranței lucrătorilor din domeniul aviației, a fost aprobată 
Hotărârea Guvernului nr. 612/2022, care transpune în legislația națională Directiva 2000/79/CE a 
Consiliului din 27 noiembrie 2000, și vizează punerea în aplicare a Acordului European privind 
organizarea timpului de lucru al personalului mobil din aviația civilă, încheiat de Asociația 
companiilor europene de navigație aeriană (AEA), Federația europeană a lucrătorilor din 
transporturi ( ETF), Asociația europeană a pe rsonalului tehnic navigant (ECA), Asociația 
europeană a companiilor aviatice din regiunile Europei (ERA) și Asociația internațională a liniilor 
aeriene rezervate în sistem charter (AICA). Transpunerea directivei a permis stabilirea unor norme 
clare și unitare pentru organizarea timpului de lucru al personalului mobil din aviație, având ca 
obiectiv principal reducerea riscurilor generate de oboseală, garantarea unor perioade 
corespunzătoare de odihnă și îmbunătățirea condițiilor de muncă în acest domeniu. 
Totodată, aceste măsuri sprijină creșterea nivelului de siguranță aeronautică și protejarea 
sănătății angajaților prin limitarea duratei maxime de lucru și introducerea obligativității 
controalelor medicale periodice. În domeniul feroviar, condițiile de muncă ale lucrătorilor sunt 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

54 
reglementate conform Codului muncii nr. 154/2003 care stabilește prevederi generale referitoare 
la drepturile și obligațiile angajaților, sănătatea și securitatea în muncă, durata timpului de lucru, 
precum și perioada de odihnă. 
19.2.1.2.C
adrul administrativ 
Ministerul Muncii și Protecției Sociale prin intermediul Direcției politici în domeniului 
raporturilor de muncă și dialog social (4 unități ocupate din 6 unități planificate) asigură 
elaborarea și promovarea politicilor publice și cadrului normativ în domeniul raporturilor de 
muncă, securității și sănătății în muncă, retribuirea muncii și dialogului social. În acest proces se 
asigură consultarea cu reprezentanții partenerilor s ociali (Confederația Națională a Sindicatelor 
din Moldova și Confederația Națională a Patronatului din Republica Moldova), cu alte autorități 
publice administrative centrale (MDED, MF, MIDR, etc.), precum și cu reprezentanții partenerilor 
de dezvoltare, cu Organizația Internațională a Muncii și societatea civilă. 
Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale (MIDR) este autoritatea centrală de 
specialitate responsabilă de elaborarea, promovarea și coordonarea politicii Guvernului în 
domeniile transportului feroviar, maritim și al căilor navigabile interioare.  Misiunea ministerului 
constă în asigurarea dezvoltării durabile, sigure și eficiente a acestor sectoare, prin elaborarea, 
implementarea, monitorizarea, evaluarea și raportarea politicilor publice orientate spre siguranța 
transporturilor, eficiența economi că, protecția mediului și îmbunătățirea calității serviciilor de 
transport. 
În cadrul MIDR,  Direcția politici în domeniul transportului feroviar și naval este 
responsabilă de elaborarea și coordonarea cadrului normativ, de monitorizarea procesului de 
transpunere și implementare a acquis-ului Uniunii Europene, precum și de supravegherea aplicării 
standardelor internaționale în domeniile menționate. Direcția  dispune de 6 unități de personal, 
dintre care 4 sunt ocupate. 
Agenția Navală a Republicii Moldova, instituție administrativă subordonată ministerului, 
are ca obiectiv principal implementarea politicii statului în domeniul transportului maritim și al 
căilor navigabile interioare. Agenția asigură respectarea cadrului legislativ național și 
internațional, siguranța navigației, securitatea navelor și a infrastructurii portuare, precum și 
aplicarea standardelor și recomandărilor Organizației Maritime Internaționale (OMI). Cu un 
efectiv total de 45 de posturi, dintre care doar 30 sunt ocupate. 
Agenția Feroviară, creată în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 759/2022, este 
autoritatea națională de siguranță feroviară responsabilă de implementarea și realizarea politicilor 
în domeniul transportului feroviar. Agenția exercită funcții de control, certificare și  autorizare, 
eliberând autorizații de transport feroviar, certificate de siguranță și permise pentru mecanicii de 
locomotivă. Cu un efectiv- limită de 27 de posturi, dintre care doar 9 sunt ocupate, instituția se 
confruntă cu deficiențe de personal care afectează capacitatea sa de a- și îndeplini integral 
atribuțiile stabilite. 
Instituțiile implicate în proces: 
• Ministerul Educației și Cercetării
• Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării
• Ministerul Finanțelor
• Inspectoratul de Stat al Muncii
• Confederația Națională a Sindicatelor din Moldova

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

55 
• Confederația Națională a Patronatului din Republica Moldova
19.2.2. Planuri de viitor 
19.2.2.1. Planuri legislative 
• Informarea și consultarea angajaților: Directiva 2001/86/CE din 8 octombrie 2001 de
completare a Statutului unei companii europene în ceea ce privește implicarea salariaților va fi 
transpusă împreună cu transpunerea Regulamentului (CE) nr. 2157/2001 al Consiliului din 8 
octombrie 2001 privind Statutul unei societăți europene (SE) către sfârșitul anului 2026 (cu 
aplicare de la aderarea la UE). Directiva 2003/72/CE din 22 iulie 2003 de completare a Statutului 
Societății Cooperative Europene va fi transpusă împreună cu transpunerea Regulamentului (CE) 
nr. 1435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind Statutul Societății Cooperative Europene 
(SCE). Ambele directive vor fi transpuse către sfârșitul anului 2026 (cu aplicare de la data aderării 
la UE). 
• Consiliile de întreprindere europene: Transpunerea Directivei 2009/38/CE: Prevede
înființarea consiliilor de întreprindere europene sau a procedurilor de informare și consultare în 
întreprinderile de dimensiune comunitară, facilitând dialogul transnațional între angajatori și 
angajați. 
• Organizarea timpului de muncă: Transpunerea Directivei 2003/88/CE: Reglementează
aspecte precum durata maximă a timpului de muncă, perioadele minime de odihnă zilnică și 
săptămânală, concediul anual plătit și munca de noapte, pentru a proteja sănătatea și siguranța 
lucrătorilor.  
• Protecția tinerilor la locul de muncă : Până la sfârșitul anului 2025 este planificată
modificarea Hotărârii Guvernului nr. 541/2014 care va transpune prevederile Directivei în ceea ce 
ține de lista neexhaustivă de agenți, procedee și activități care pot să antreneze riscuri specifice 
pentru persoanele în vârstă de până la 18 ani angajați în câmpul muncii. 
• Condiții de muncă: Transpunerea Directivei 2008/94/CE. Directiva 2008/94/CE are ca
scop protejarea lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului în vederea asigurării unui 
grad minim de protecție, prin garantarea plății creanțelor lor salariale neachitate. Transpunerea 
acestei Directive în legislația națională este esențială pentru garantarea unor standarde minime de 
protecție a drepturilor angajaților.  
• Condiții de muncă transparente și previzibile : Transpunerea prevederilor Directivei
2019/1152 în ceea ce ține de unele forme atipice de muncă : Asigură dreptul lucrătorilor de a fi 
informați în mod transparent și la timp cu privire la condițiile esențiale ale contractului lor de 
muncă, promovând previzibilitatea și securitatea raporturilor de muncă.  
• Salarii minime adecvate : Transpunerea Directivei 2022/2041: Stabilește cadrul pentru
asigurarea unor salarii minime adecvate în UE, menite să garanteze un nivel de trai decent pentru 
lucrători și să combată sărăcia în muncă. 
• Munca pe perioadă determinată  – Transpunerea integrală a prevederilor Directivei
1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul -cadru cu privire la munca pe durată 
determinată, încheiat între CES, UNICE și CEE și Directivei 97/81/CE a Consiliului din 15 
decembrie 1997 privind acordul -cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat de 
UCIPE, CEIP și CES; 
• Munca pe platforme: Transpunerea Directivei (UE) 2024/2831 a Parlamentului European
și a Consiliului din 23 octombrie 2024 privind îmbunătățirea condițiilor de muncă în cadrul muncii 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

56 
pe platforme cu obiectivul general de a îmbunătăți condițiile de muncă și drepturile sociale ale 
persoanelor care lucrează prin intermediul platformelor, inclusiv în vederea sprijinirii condițiilor 
pentru dezvoltarea durabilă a platformelor digitale de muncă din UE, până la sfârșitul anului 2026. 
• Detașarea transnațională: transpunerea Directivei 96/71/CE și Directivei 2014/67/UE în
vederea reglementării raporturilor de detașare în cadrul prestării de servicii transnaționale a 
salariaților între Republica Moldova și statele membre ale Uniunii Europene și Confederației 
Elvețiene. 
• Informarea, consultarea și participarea lucrătorilor în administrarea
întreprinderilor: Transpunerea Directivei 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind 
apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective, Directivei 2001/23/CE 
a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre re feritoare la 
menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de 
întreprinderi sau unități și Directivei 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 
martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din 
Comunitatea Europeană. 
Aceste directive reflectă angajamentul UE de a promova condiții de muncă echitabile, de a 
proteja drepturile angajaților și de a încuraja dialogul social, contribuind la crearea unui mediu de 
muncă sigur, sănătos și incluziv pentru toți lucrătorii din Uniune. 
Munca în domeniul transportului: în perioada următoare se va pune accent pe continuarea 
procesului de aliniere a legislației naționale la acquis-ul UE. În acest sens, vor fi transpuse 
următoarele acte: 
• Directiva 2014/112/UE a Consiliului din 19 decembrie 2014, care pune în aplicare Acordul
european privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru în transportul pe căi navigabile 
interioare; 
• Directiva 2005/47/CE a Consiliului din 18 iulie 2005, care reglementează acordul dintre
Comunitatea Căilor Ferate Europene (CER) și Federația Europeană a Lucrătorilor în Transporturi 
(ETF) referitor la condițiile de muncă ale lucrătorilor mobili din sector ul feroviar ce prestează 
servicii de interoperabilitate transfrontalieră; 
• Directiva (UE) 2017/159 a Consiliului din 19 decembrie 2016 de punere în aplicare a
Acordului referitor la punerea în aplicare a Convenției din 2007 a Organizației Internaționale a 
Muncii privind munca în domeniul pescuitului încheiat la 21 mai 2012 între Confederația Generală 
a Cooperativelor Agricole din Uniunea Europeană (COGECA), Federația Europeană a 
Lucrătorilor din Transporturi (ETF) și Asociația Organizațiilor Naționale ale Întreprinderilor de 
Pescuit din Uniunea Europeană („Europêche”); 
• Continuarea procesului de transpunere a Directivei 1999/63/CE a Consiliului din 21 iunie
1999 privind Acordul de organizare a timpului de lucru al navigatorilor, încheiat între Asociația 
Proprietarilor de Nave din Comunitatea Europeană (ECSA) și Federația Sindicatelor Lucrătorilor 
din Transporturi din Uniunea Europeană (FST). 
19.2.2.2.
Implementarea acquis-ului UE și consolidarea capacităților administrative 
Pentru a asigura o transpunere eficientă a acquis-ului european conex blocului, va fi necesară 
fortificarea Direcției politici în domeniul raporturilor de muncă și dialog social, prin suplimentarea 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

57 
unităților de personal și suportul experților în analiză și expertiză actelor UE. Suplimentar, va fi 
necesar de consolidat capacitățile instituționale și umane ale Inspectoratului de Stat al Muncii. 
Va fi necesară crearea sistemului electronic pentru depunerea Declarației de detașare 
prealabilă și a mecanismului de recuperare a sancțiunilor aplicate de autoritățile din statele membre 
ale UE. Consolidarea capacităților Inspectoratului de Stat al Muncii  privind implementarea 
serviciilor de detașare a lucrătorilor și asigurarea cooperării în sistemul IMI în domeniul 
lucrătorilor detașați rămâne o prioritate. 
Continuarea reformei Inspectoratului de Stat al Muncii și dezvoltarea capacităților 
personalului vor contribui la eficientizarea activităților de identificare și legalizare a lucrătorilor 
nedeclarați, precum și în materie de securitate și sănătate în muncă și dialog social. 
Pentru a asigura îndeplinirea eficientă a responsabilităților din sectorul transporturilor în 
conformitate cu cerințele acquis-ului UE, în perioada următoare se va pune accent pe consolidarea 
capacității administrative a Agenției Navale și a Agenției Ferov iare, prin dezvoltarea 
competențelor și instruirea personalului. 
De asemenea, se planifică dezvoltarea sistemului digital de gestionare a cazurilor în cadrul 
Inspectoratului de Stat al Muncii, care va acoperi întregul ciclu de inspecție, și va conține un model 
de evaluare a riscurilor bazate pe algoritmi de predicție.  
19.2.
3. Aspecte financiare 
În Anexa A sunt stabilite următoarele costuri totale 
• Costuri estimative: 2419,63 mii lei total acoperite din bugetul de stat
În Anexa B sunt stabilite următoarele costuri totale 
• Costuri estimative: 20 583 mii lei
• Costuri neacoperite: 19 091 mii lei
• Trei acțiuni cu costuri nedeterminate
19.3.
 Subcapitolul: SECURITATE ȘI SĂNĂTATE LA LOCUL DE MUNCĂ 
19.3.1. Prezentarea generală a situației 
Securitatea și sănătatea în muncă reprezintă unul dintre domeniile cele mai importante ale 
politicii Uniunii Europene referitoare la ocuparea forței de muncă și afaceri sociale. Scopul final 
al activității de securitate și sănătate în muncă este protejarea  vieții, integrității și sănătății 
salariaților împotriva riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională care pot apărea la locul 
de muncă și crearea unor condiții de muncă care să le asigure acestora confortul fizic, psihic și 
social. Astfel, securitatea și sănătatea în muncă reprezintă un indicator elocvent al calității vieții în 
orice stat. 
Acest indicator se obţine printr -un ansamblu de măsuri şi acţiuni orientate spre asigurarea 
celor mai juste şi echilibrate condiţii de iniţiere, realizare şi încetare a relaţiei de muncă, spre 
asigurarea unui nivel suficient de securitate şi sănătate în mu ncă, precum şi spre asigurarea unui 
nivel decent de protecţie socio-economică a celor ce muncesc. 
Realizarea acestor măsuri şi acţiuni necesită existenţa unui sistem de securitate și sănătate în 
muncă cât la nivel național, atât și la nivel de unitate economică. Acest sistem înglobează mai 
multe elemente indispensabile. Printre acestea se înscriu cadrul normativ în domeniul securităţii şi 
sănătăţii în muncă, cadrul de politici în domeniul securității și sănătății în muncă și cadrul 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

58 
instituţional în acest domeniu, precum şi controlul asupra aplicării acestuia, de asemenea și 
parteneriatul social, la fel cu abilități dezvoltate pentru a promova un nivel înalt de securitate și 
sănătate în muncă. 
Programul de ameliorare a securității și sănătății în muncă în domenii cu riscuri înalte de 
accidentare și îmbolnăvire pentru anii 2024- 2028, este aliniat la Cadrul strategic al UE privind 
sănătatea și securitatea la locul de muncă 2021-2027. 
În anul 2024 au fost raportate 662 evenimente de accidentare, în care au suferit 682 de 
persoane. Inspectorii de muncă cu atribuții în domeniul securității și sănătății în muncă au cercetat 
113 cazuri, dintre care 70 accidente mortale, 30 accidente grave, 13 accidente cu incapacitate 
temporară de muncă. Sectoarele cele mai vulnerabile din punct de vedere al securității și sănătății 
în muncă   (domenii cu cele mai multe accidente de muncă) sunt: construcțiile, agricultura și 
industria prelucrătoare. 
19.3.1.1. Cadrul legislativ 
Cadrul normativ în domeniul securității și sănătății în muncă a fost construit urmărind 
armonizarea legislației Republicii Moldova la principiile cadrului internațional de securitate și 
sănătate în muncă, în special la Directivele UE din acest domeniu. Cad rul normativ înglobează 
următoarele acte normative: Codul Muncii nr. 154/2003; Codul Contravențional nr. 218/2008; 
Legea Securității și Sănătății în muncă nr. 186/2008; Lege privind supravegherea de stat a sănătății 
publice nr. 10/2008; Legea ocrotirii sănătății 411/1995; Legea cu privire la Inspectoratul de Stat 
al Muncii nr. 140/2012. 
În anul 2025 Parlamentul a adoptat modificări la Legea securității și sănătății în muncă 
186/2008 pentru a asigura transpunerea unor prevederi din următoarele acte UE: 
• transpunerea parțială (art. 1–15) a Directivei Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea
în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul 
de muncă (89/391/CEE); 
• transpunerea parțială (art. 1–8) a Directivei 91/383/CEE a Consiliului din 25 iunie 1991 de
completare a măsurilor destinate să promoveze îmbunătățirea securității și sănătății la locul de 
muncă în cazul lucrătorilor care au un raport de muncă pe durată determinată sau un raport de 
muncă temporară; 
• transpunerea parțială (art. 6 și art. 7 alin. (1)) a Directivei 94/33/CE a Consiliului din 22
iunie 1994 privind protecția tinerilor la locul de muncă; 
• transpunerea parțială (pct. 1 –6)  a Recomandării 2003/134/CE a Consiliului din 18
februarie 2003 privind îmbunătățirea protecției sănătății și securității la locul de muncă pentru 
lucrătorii care desfășoară o activitate independentă; 
Guvernul a aprobat o serie de Hotărâri de Guvern privind cerințele minime, securitatea și 
s
ănătatea în muncă și transpun mai mult de 20 de Directive UE din acest domeniu, printre care pot 
fi menționate: 
• Hotărârea Guvernului nr.603/2011 privind Cerințele minime de securitate și sănătate
pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de muncă, transpune Directiva Parlamentului 
European şi Consiliului 2009/104/CE din 16 septembrie 2009 privind cerinţel e minime de 
securitate şi sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de muncă la locul de 
muncă; 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

59 
• Hotărârea Guvernului nr.80/2012 privind Cerințele minime de securitate și sănătate pentru
șantierele temporare sau mobile, transpune parțial Directiva Consiliului 92/57/CEE din 24 iunie 
1992 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate care se aplică pe şantierele temporare sau 
mobile; 
• Hotărârea Guvernului nr. 918/2013 privind Cerințele minime pentru semnalizarea de
securitate și sănătate la locul de muncă transpune parțial Directiva Consiliului 92/58/CEE din 24 
iunie 1992 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi sănătate la locul de 
muncă; 
• Hotărârea Guvernului nr.362/2014 cu privire la aprobarea Cerințelor minime privind
protecția lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea și securitatea lor generate sau care pot 
fi generate de expunerea la zgomot, în special împotriva riscurilor pentru auz, transpune parțial 
Directiva Parlamentului European şi Consiliului 2003/10/CE din 6 februarie 2003 privind cerinţele 
minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţi 
fizici (zgomot) și altele; 
• Hotărârea Guvernului nr. 353/2010 cu privire la aprobarea Cerințelor minime de securitate
și sănătate la locul de muncă (introducerea de corectări) a fost aliniată la Directiva Consiliului din 
30 noiembrie 1989 privind cerințele minime de securitate și sănătate la locul de muncă [prima 
directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (89/654/CEE). 
În acest sens a fost aprobată Hotărârea de Guvern nr. 730/2025 pentru modificarea unor hotărâri 
ale Guvernului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; 
• Hotărârea Guvernului nr. 819/2016 privind cerințele minime de securitate și sănătate în
muncă pentru lucrul la monitor (corectări) a fost aliniată la Directiva Consiliului din 29 mai 1990 
privind condițiile minime de securitate și sănătate pentru lucrul la monitor nr. 90/270. În acest sens 
a fost aprobată Hotărârea de Guvern nr. 730/2025 pentru modificarea unor hotărâri ale Guvernului 
în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; 
• Hotărârea Guvernului nr. 918 din 18 noiembrie 2013 privind Cerințele minime pentru
semnalizarea de securitate și sănătate la locul de muncă (corectări amestecuri periculoase) a fost 
aliniată la Directiva 92/58/CEE a Consiliului din 24 iunie 1992 privind ce rințele minime pentru 
semnalizarea de securitate și sănătate la locul de muncă. În acest sens a fost aprobată Hotărârea de 
Guvern nr. 730/2025 pentru modificarea unor hotărâri ale Guvernului în domeniul securităţii şi 
sănătăţii în muncă; 
19.3.1.2.C
adrul administrativ 
Ministerul Muncii și Protecției Sociale prin intermediul Direcției politici în domeniului 
raporturilor de muncă și dialog social (4 unități ocupate din 6 unități planificate) asigură 
elaborarea și promovarea politicilor publice și cadrului normativ în domeniul raporturilor de 
muncă, securității și sănătății în muncă , retribuirea muncii și dialogului social. În acest proces 
se asigură consultarea cu reprezentanții partenerilor sociali (Confederația Națională a Sindicatelor 
din Moldova și Confederația Națională a Patronatului din Republica Moldova), cu alte autorități 
publice administrative centrale (MS, ANSP, ISM etc.), precum și cu reprezentanții partenerilor de 
dezvoltare, cu Organizația Internațională a Muncii și societatea civilă. 
Instituțiile implicate în proces: 
• Inspectoratul de Stat al Muncii
• Ministerul Sănătății

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

60 
• Agenția Națională pentru Sănătate Publică
• Confederația Națională a Sindicatelor din Moldova
• Confederația Națională a Patronatului din Republica Moldova
19.3.2.
 Planuri de viitor 
19.3.2.1. Planuri legislative 
Uniunea Europeană a stabilit un cadru legislativ cuprinzător pentru a asigura securitatea și 
sănătatea lucrătorilor la locul de muncă. Acest cadru include directive care stabilesc cerințe 
minime pe care statele membre trebuie să le implementeze, permițându -le totodată să adopte 
măsuri mai stricte, dacă este necesar. 
În perioada următoare se va asigura: 
• alinierea la Recomandarea (UE) 2022/2337 a Comisiei din 28 noiembrie 2022 privind Lista
europeană a bolilor profesionale; 
• transpunerea integrală a Directivei (UE) 2017/164 a Comisiei din 31 ianuarie 2017 de
stabilire a unei a patra liste de valori -limită orientative de expunere profesională în temeiul 
Directivei 98/24/CE a Consiliului și de modificare a Directivelor 91/322/CE E, 2000/39/CE și 
2009/161/UE ale Comisiei; 
• transpunerea integrală a Directivei (UE) 2019/1831 a Comisiei din 24 octombrie 2019 de
stabilire a unei a cincea liste de valori limită orientative de expunere profesională în temeiul 
Directivei 98/24/CE a Consiliului și de modificare a Directivei 2000/39/CE a Comisiei; 
• transpunerea integrală a Directivei 2002/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului
din 25 iunie 2002 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea 
lucrătorilor la riscurile generate de agenți fizici (vibrații) [a șaispre zecea directivă specială în 
sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]; 
• transpunerea integrală a Directivei 2010/32/UE a Consiliului din 10 mai 2010 de punere în
aplicare a Acordului -cadru privind prevenirea rănilor provocate de obiecte ascuțite în sectorul 
spitalicesc și în cel al asistenței medicale, încheiat între HOSPEEM și EPSU; 
• transpunerea integrală a Directivei 2006/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului
din 5 aprilie 2006 privind cerințele minime de securitate și de sănătate referitoare la expunerea 
lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (radiații optice a rtificiale) [A nouăsprezecea 
directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE];  
• transpunerea integrală a Directivei 2003/10/CE a Parlamentului European și a Consiliului
din 6 februarie 2003 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea 
lucrătorilor la riscuri generate de agenți fizici (zgomot) [a șaptespr ezecea directivă specială în 
sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE];  
• transpunerea integrală a Directivei 2013/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului
din 26 iunie 2013 privind cerințele minime de sănătate și securitate referitoare la expunerea 
lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (câmpuri electromagnetice) [a douăzecea directivă 
specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] și de abrogare a Directivei 
2004/40/CE; 
• transpunerea Directivei 2009/148/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30
noiembrie 2009 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la 
locul de muncă;  

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

61 
• transpunerea integrală a Directivei 2000/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului
din 18 septembrie 2000 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la 
agenți biologici la locul de muncă [a șaptea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) 
din Directiva 89/391/CEE]; 
• transpunerea integrală a Directivei 98/24/CE a Consiliului din 7 aprilie 1998 privind
protecția sănătății și securității lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezența agenților chimici 
la locul de muncă [a paisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din 
Directiva 89/391/CEE];  
• transpunerea Directivei 2004/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
29 aprilie 2004 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți 
cancerigeni sau mutageni la locul de muncă [a șasea directivă specială în sen sul articolului 16 
alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE a Consiliului];  
• transpunerea integrală a  Directivei 1999/92/CE a Parlamentului European și a Consiliului
din 16 decembrie 1999 privind cerințele minime pentru îmbunătățirea protecției sănătății și 
securității lucrătorilor expuși unui potențial risc în medii explozive [a cincisprezecea directivă 
specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]; 
• transpunerea Directivei 93/103/CE a Consiliului din 23 noiembrie 1993 privind cerințele
minime de securitate și sănătate în muncă la bordul navelor de pescuit; 
• transpunerea Directivei 92/29/CEE a Consiliului din 31 martie 1992 privind cerințele
minime de securitate și sănătate pentru promovarea unei mai bune asistențe medicale la bordul 
navelor; 
• ajustarea cadrului normativ național la Regulamentul (UE) nr. 349/2011 al Comisiei din
11 aprilie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1338/2008 al Parlamentului 
European și al Consiliului privind statisticile comunitare referitoare la sănă tatea publică, precum 
și la sănătatea și siguranța la locul de muncă în ceea ce privește accidentele de muncă;  
• transpunerea Directivei Consiliului din 29 mai 1990 privind cerințele minime de securitate
și sănătate pentru manipularea manuală a încărcăturilor care prezintă riscuri pentru lucrători și, în 
special, de producere a unor afecțiuni dorso-lombare [a patra directivă specială în sensul articolului 
16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (90/269/CEE);  
• transpunerea integrală a Directivei Consiliului 92/57/CEE din 24 iunie 1992 privind
cerinţele minime de securitate şi sănătate care se aplică pe şantierele temporare sau mobile; 
• transpunerea integrală a Directivei Parlamentului European şi Consiliului 2009/104/CE din
16 septembrie 2009 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru folosirea de către 
lucrători a echipamentului de muncă la locul de muncă în ceea ce ține de de verificare a 
echipamentelor de muncă, a cărui securitate depinde de condiţiile de instalare; 
• transpunerea integrală a Directivei 92/91/CEE a Consiliului din 3 noiembrie 1992 privind
cerințele minime de îmbunătățire a protecției securității și sănătății lucrătorilor din industria 
extractivă de foraj [a unsprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din 
Directiva 89/391/CEE]; 
• transpunerea integrală a Directivei 92/104/CEE a Consiliului din 3 decembrie 1992
p
rivind cerințele minime pentru îmbunătățirea securității și protecției sănătății lucrătorilor din 
industria extractivă de suprafață și în subteran [a douăsprezecea directivă specială în sensul 
articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]; 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

62 
• transpunerea integrală a Directivei Consiliului nr. 89/656 din 30 noiembrie 1989 privind
cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor 
individuale de protecție la locul de muncă [a treia directivă specială  în sensul articolului 16 
alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]. 
19.3.2.2. Implementarea acquis-ului UE și consolidarea capacităților administrative 
Gestionarea mai eficientă a securității și sănătății în muncă, precum și o mai bună 
conformare a angajatorilor la cerințele legale în domeniu implică consolidarea capacităților 
instituționale ale Inspectoratului de Stat al Muncii pentru intensificarea măsurilor de sensibilizare, 
informare, consultare și instruire asupra celor mai eficiente căi de aplicare a legislației securității 
și sănătății în muncă, precum și de prevenire a accidentelor de muncă. 
Așadar, dezvoltarea capabilităților inspectorilor de muncă este critică în ceea ce privește 
pregătirea și dezvoltarea în materie de SSM. De asemenea, devine imperativă elaborarea de 
instrumente metodologice pentru organizarea SSM la nivelul unității econom ice și locului de 
muncă. 
Totodată, consolidarea resurselor umane în serviciile de sănătate a muncii este esențială 
pentru prevenirea riscurilor profesionale și protejarea sănătății lucrătorilor. Pregătirea medicilor 
specializați în medicina muncii contribuie la dezvoltarea unui sistem capabil să identifice și să 
gestioneze eficient factorii de risc ocupațional. În același timp, fortificarea rețelei naționale de 
laboratoare ale ANSP, specializate în analiza factorilor chimici și fizici și în măsurări 
instrumentale întărește baza tehnică necesară evaluării corecte a mediului de muncă. Modernizarea 
și standardizarea acestor laboratoare asigură un suport solid pentru luarea deciziilor în domeniul 
sănătății ocupaționale. Împreună, formarea specialiștilor în medicina muncii și dezvoltarea  
infrastructurii de laborator contribuie la un sistem integrat, capabil să răspundă eficient 
provocărilor din sănătatea muncii. 
19.3.3.
 Aspecte financiare 
Costuri totale Anexa A 
• Costuri estimative: 1731,58 mii lei, acoperit total din bugetul de stat
Costuri totale Anexa B 
• Costuri estimative: 2737 mii lei, acoperit total din bugetul de stat
19.4.
 Subcapitolul: DIALOG SOCIAL 
19.4.1. Prezentarea generală a situației 
19.4.1.1.Cadrul legislativ 
Codul Muncii al Republicii Moldova conține dispoziții care reglementează dreptul la 
negociere colectivă pentru toți angajații, indiferent de sectorul economic. La fel acesta stabilește 
modul de desfășurare a negocierilor colective (link). 
Totodată, legislația muncii în vigoare prevede garanții şi compensații pentru participanții la 
negocierile colective. Astfel, persoanele care participă la negocierile colective, la elaborarea 
proiectului contractului colectiv de muncă sau al convenţiei colective se eliberează de la munca de 
bază, cu menţinerea salariului mediu pe termenul stabilit prin acordul părţilor, de cel mult 3 luni. 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

63 
 
Legea Sindicatelor nr. 1129/2000 stabilește drepturile sindicatelor de a negocia colectiv și 
de a reprezenta interesele lucrătorilor în discuțiile cu angajatorul (link). 
Legea Patronatelor nr. 976/200 prevede dreptul patronilor de a participa la negocierea 
contractelor colective de muncă şi la concilierea, medierea şi soluţionarea litigiilor şi conflictelor 
de muncă, la alte negocieri, în conformitate cu statutele proprii şi cu legislaţia în vigoare (link). 
Legislația actuală a Republicii Moldova evidențiază dreptul la asociere și crearea 
sindicatelor, dreptul sindicatelor de a apăra interesele membrilor, într -o serie de acte normative 
cum ar fi : 
• Constituția Republicii Moldova, care stipulează că ,,dispozițiile constituționale privind 
drepturile și libertățile omului se interpretează și se aplică în concordanță cu Declarația Universală 
a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte’’ și că 
„orice salariat are dreptul de a întemeia și de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor 
sale’’ (link); 
• Codul muncii al Republicii Moldova, Capitolul III, prevede drepturile organelor sindicale 
la efectuarea controlului asupra respectării legislației muncii și garanțiile activității lor. 
Reglementează: asigurarea dreptului sindicatelor de a exercita controlul obștesc asupra respectării 
legislației muncii; statutul sindicatelor de părți ale parteneriatului social; drepturile sindicatelor de 
a participa la negocierile colective și de a semna convențiile colective; participarea sindicatelor la 
soluționarea litigiilor de muncă; interzicerea concedierii fără acordul organului sindical; drepturile 
organelor sindicale la efectuarea controlului asupra respectării legislației muncii și garanțiile 
activității lor; consultarea sindicatelor în majoritatea aspectelor refer itoare la munca salariaților 
etc. (link); 
• Legea sindicatelor nr. 1129/2000, care reglementează raporturile sociale ce apar în legătură 
cu realizarea de către salariați a dreptului constituțional de a întemeia și de a se înscrie în sindicate, 
stabilește cadrul juridic al întemeierii lor, garanțiile  activității, reglementează relațiile lor cu 
autoritățile publice, cu patronii și cu asociațiile patronilor (link); 
• Codul contravențional, care sancționează, în art. 61, împiedicarea exercitării dreptului de 
întemeiere a sindicatelor și de afiliere la acestea (link); 
Comisia Națională pentru Consultări și Negocieri Colective este un organ tripartit 
(reprezentanți ai părții guvernamentale, a sindicatelor și patronatelor), constituit în scopul realizării 
obiectivelor şi al stabilirii bazelor de reglementare a relațiilor social-economice şi de muncă în 
ţară. 
Reprezentanţii salariaţilor şi ai angajatorilor au dreptul de a iniţia şi de a participa la 
negocierile colective pentru elaborarea, încheierea, modificarea sau completarea contractului 
colectiv de muncă sau a convenţiilor colective. 
Potrivit prevederilor art. 27 din Codul muncii nr. 154/2003, participanţii la negocierile 
colective sunt liberi în alegerea chestiunilor ce vor constitui obiectul de reglementare al 
contractelor colective de muncă şi al convenţiilor colective. 
În unităţile unde o parte a salariaţilor nu sunt membri de sindicat aceştia sunt în drept, să 
împuternicească organul sindical să le reprezinte interesele la negocieri. În unităţile unde nu sunt 
constituite sindicate, interesele salariaţilor sunt exprimate, de reprezentanţii aleşi ai salariaţilor. 
Dreptul de a participa la negocierile colective, de a semna convenţiile colective în numele 
salariaţilor/angajatorilor la nivel naţional, ramural sau teritorial aparţine sindicatelor/patronatelor 
corespunzătoare. 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

64 
Părţile sunt obligate să -şi furnizeze reciproc informaţiile necesare pentru desfăşurarea 
negocierilor colective cel târziu peste 2 săptămâni din momentul solicitării. (art. 27 din Codul 
muncii nr. 154/2003). 
Planul de activitate al Comisiei naționale pentru consultări și negocieri colective 2015- 2024 
(link), pentru semestrul I, 2025 (link). 
Comisia Națională pentru Consultări și Negocieri Colective desfășoară ședințele în mod 
sistematic care joacă un rol crucial în modelarea și implementarea politicilor publice în Republica 
Moldova în urma cărora: 
• se fac modificări de politici publice pentru abordarea noilor realități economice, sociale și
politice; 
• se elaborează și modifică acte normative pentru a sprijini implementarea eficientă a
politicilor publice. 
Dinamica întrunirilor CNCNC a crescut considerabil din 2021 până în 2023. În 2021 a avut 
loc doar o singură ședință a CNCNC. Aceasta se datorează în principal pandemiei de Covid-19. În 
anul 2023 au avut loc 8 ședințe, în 2024 - 5 ședințe, iar în primul semestru al anului 2025 au avut 
loc cel puțin 5 ședințe. 
Consultații tripartite naționale și negocieri pe probleme de muncă și socio -economice au 
inclus un șir de subiecte, printre care: 
• Propuneri de modificare a Codului Muncii al Republicii Moldova nr. 154/2003;
• Proiecte anuale de legi privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, fondurile
asigurărilor obligatorii de sănătate; 
• Revizuirea anuală a cuantumului salariului minim;
• Mecanismul de stabilire (adecvare) a salariului minim;
• Ratificarea și alinierea legislației la prevederile Convenției OIM:
• C190 privind violența și hărțuirea în lumea muncii - care a intrat în vigoare pentru
Republica Moldova la 19 martie 2025; 
• C156 Lucrători cu responsabilități familiale - discuții în așteptare etc;
• Provocări de negociere colectivă la toate nivelurile.
• Remunerarea muncii și transpunerea actelor UE.
În iulie 2023, Parlamentul a aprobat o lege care scutește sindicatele și asociațiile patronale
de plata taxelor de înregistrare. Aceste măsuri au ca scop încurajarea dialogului social la toate 
nivelurile prin facilitarea sindicalizării. Anterior, sindicatele plăteau o taxă de înregistrare de 1 149 
de lei, iar asociațiile patronale plăteau 90 de lei. 
În ianuarie 2024, Guvernul și sindicatele au adoptat o declarație comună privind sprijinirea 
cursului de integrare europeană a Republicii Moldova  (link). În acest fel, partenerii sociali și- au 
exprimat angajamentul de a coopera pentru avansarea procesului de integrare europeană a 
Republicii Moldova, inclusiv prin transpunerea accelerată a legislației europene în cadrul de 
reglementare național și dezvoltarea dialogului social la toate nivelurile. 
Dialogul social la nivelul Uniunii Europene (UE) reprezintă un element esențial al politicii 
sociale europene, facilitând negocierile și cooperarea între partenerii sociali-organizațiile patronale 
și sindicale - pentru a promova condiții de muncă echitabile și progres social. 
19.4.1.2.
Cadrul administrativ 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

65 
Ministerul Muncii și Protecției Sociale prin intermediul Direcției politici în domeniului 
raporturilor de muncă și dialog social (4 unități ocupate din 6 unități planificate) asigură 
elaborarea și promovarea politicilor publice și cadrului normativ în domeniul dialogului social. 
În acest proces, consultarea problemelor ce ţin de domeniul muncii şi a problemelor social-
economice este asigurată cu reprezentanții partenerilor sociali ( Confederația Națională a 
Sindicatelor din Moldova și Confederația Națională a Patronatului din Republica Moldova) 
inclusiv cu alte autorități publice administrative centrale. 
19.4.2.
 Planuri de viitor 
19.4.2.1.Planuri legislative 
Aprobarea unui Proiect de lege pentru modificarea unor acte normative (privind consolidarea 
dialogului social); 
Consolidarea implicării partenerilor sociali în diferite grupuri de lucru ale UE pentru a crește 
reprezentarea la nivel european; 
Sporirea ratei de acoperire a negocierilor colective. 
19.4.3.
 Aspecte financiare 
Costuri totale Anexa A 
• Costuri estimative: MDL 281,54 mii, acoperit total din bugetul de stat
19.5. Subcapitolul: POLITICA OCUPAȚIONALĂ 
19.5.1. Prezentarea generală a situației 
19.5.1.1.Cadrul legislativ 
Republica Moldova are o politică națională privind ocuparea forței de muncă și include mai 
multe documente de politică din domeniile de competență a Ministerului Dezvoltării Economice 
și Digitalizării, Ministerului Educației și Cercetării și Ministerului Muncii și Protecției Sociale, 
care au ca scop dezvoltarea cererii și ofertei de forță de muncă. 
În anul 2022 a fost aprobat prin, Hotărârea Guvernului nr. 785/2022, Programul Național 
pentru ocuparea forței de muncă pe anii 2022- 2026 și Planul de acțiuni pentru implementarea 
acestuia. În anul 2018 a intrat în vigoare Legea nr. 105 pentru ocuparea forței de muncă și asigurare 
de șomaj, care vine cu un pachet de măsuri active pe piața muncii pentru șomeri și servicii de 
ocupare pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, oferite de Agenția Națională pentru 
Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) prin intermediul a celor 35 de subdiviziuni teritoriale pentru 
ocuparea forței de muncă (STOFM). 
Ministerului Dezvoltării Economice și Digitalizării a aprobat Strategia Națională de 
Dezvoltare Economică 2030, obiectivul căreia este de a consolida competitivitatea economică a 
statului, asigurând o creștere continuă și sustenabilă a standardelor de viaț ă ale cetățenilor, prin 
crearea de locuri de muncă decente și oferirea unei remunerări atractive. Totodată, prin intermediul 
Organizației pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului (ODA), ministerul asigură implementarea mai 
multe Programe de susținere a dezvol tării întreprinderilor mici și mijlocii (ÎMM), inclusiv de 
creare a locurilor de muncă, cum ar fi: „Programul Start pentru Tineri – o afacere durabilă la tine 
acasă” (link); Programul de susținere a antreprenoriatului feminin (link); Programul de atragere a 
remitențelor în economie „PARE 1+2“ ( link); Programul de sprijin pentru dezvoltarea ÎMM în 
domeniul turismului ( link); Programul de creștere a competitivității producătorilor locali și 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

66 
integrarea în lanțurile valorice (link); Programul de transformare digitală a întreprinderilor mici și 
mijlocii ( link); Programul de retehnologizare și eficiență energetică a întreprinderilor mici și 
mijlocii (link); Programul de susținere a inovațiilor digitale și startup -urilor tehnologice ( link); 
Programul de ecologizare a întreprinderilor mici și mijlocii (link); Facilitarea accesului ÎMM la 
resurse financiare prin emiterea garanțiilor financiare (link); Programul de stimulare a investițiilor 
„373” (link). Ministerul Educației și Cercetării a aprobat Strategia Națională Educație 2030 (link); 
Cadrul Național al Calificărilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 330/2023 ( link); 
Regulamentul privind educația adulților (link), documente care urmăresc dezvoltarea ofertei de 
forță de muncă prin îmbunătățirea accesului și calității educației. 
Prevederile Programelor și măsurilor menționate sunt conforme cu recomandările acquis- 
ului UE. 
Totuși, pentru atingerea țintelor stabilite la nivel UE, sunt necesare eforturi suplimentare în 
vederea unei implementări mai eficiente și a unei finanțări adecvate a măsurilor care vizează: (1) 
promovarea unei forțe de muncă calificate, prin sporirea continuă a calității învățământului;  
(2) asigurarea accesului la formare profesională pe parcursul vieții pentru populația adultă;
(3) reducerea dezechilibrului între cerere și oferta pe piața muncii, inclusiv deficitului forței
de muncă; 
(4) reducerea inegalității pe piața muncii între femei și bărbați, dar și între anumite grupuri
vulnerabile, precum persoanele cu dizabilități, persoanele fără o calificare, populația din rândul 
minorităților naționale, în special populației de etnie romă;  
(5) integrarea tinerilor NEETs;
(6) consolidarea dialogului social pe piața muncii;
(7) asigurarea condițiilor de muncă decentă;
(8) susținerea întreprinderilor sociale;
(9) asigurarea tranziției verde echitabile.
Indicatorii pieței muncii din Republica Moldova rămân a fi scăzuți, iar piața muncii mai
puțin flexibilă, comparativ cu țările membre, fapt menționat și în raportul CE pentru Republica 
Moldova, în anul 2024. 
Chiar dacă, pe parcursul ultimilor ani, Republica Moldova înregistrează o ușoară creștere a 
indicatorilor pieței muncii, rata de participare rămâne a fi scăzută. În anul 2024, rata de participare 
la forță de muncă a fost de 59,1% în rândul populației de 20-64 ani, inclusiv în rândul bărbaților – 
60,9% și pentru femei 57,5%. Pentru categoria de vârstă de 15-34 ani – 41,9%. 
Republica Moldova are deocamdată un număr mare de persoane în afara forței de muncă, 
care constituie 55,5% din totalul populației de 15 ani și peste. Acest fapt cauzează și valoare 
scăzută a ratei de ocupare în rândul populației de 20 -64 ani, care a fost în anul 2023 – 56,8%. În 
rândul bărbaților acest indicator era – 58,6% și în rândul femeilor – 55,1%. În rândul tinerilor de 
15-34 ani rata de ocupare a constituit 39,6%.
Forța de muncă în Republica Moldova în anul 2024 a constituit 889,1 mii persoane sau 
44,5% din numărul total al populației în vârstă de 15 ani și peste, din care populația ocupată a 
constituit 853,9 mii persoane sau 96,0% din forța de muncă și șomerii BIM – 35,2 mii persoane 
sau 4,0%. 
Rata șomajului a înregistrat valori de 3,9% pentru categoria de vârstă 20- 64 ani și, inclusiv 
în rândul bărbaților – 5% și în rândul femeilor – 4,2%. Pentru grupa de vârstă 15- 24 ani acest 
indicator a înregistrat valoare de 9,8%, iar pentru 25-34 ani – 4,5%. 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

67 
Se înregistrează o participare scăzută a salariaților la formare profesională continuă, rata 
globală de participare la formarea profesională continuă a salariaților a constituit în anul 2024 – 
21,3%. 
În pofida reducerii ratei tinerilor NEET în ultimii ani, această rămâne a fi ridicată, 
comparativ cu țările membre. În anul 2023, rata tinerilor NEET de 15-34 ani a fost de 29,9%. 
Economia socială are un rol important în dezvoltarea economică și socială prin promovarea 
unor modele economice sustenabile, centrate pe nevoi colective și solidaritate, pe oferirea de 
oportunități de integrare pe piața muncii a persoanelor din categoriile  defavorizate ale populației, 
prin dezvoltarea serviciilor sociale în interesul comunității și prin creșterea incluziunii sociale. 
Cadrul normativ din Republica Moldova definește, în acest sens, antreprenoriatul social, care 
urmărește obiectivele de soluționare a problemelor sociale la nivel de comunitate, crearea și 
dezvoltarea locurilor de muncă pentru persoanele defavorizate, dar care, în condițiile actuale, 
rămâne a fi un sector subdezvoltat. Astfel, deși la nivel politici de țară sunt peste 80 de inițiative 
de antreprenoriat social, la moment, cu statut de întreprindere socială/întreprindere socială de 
inserție activează 12, iar cadrul legal în partea ce ține de procedura de acordare a statutului, 
sprijinul acordat acestora, în ceea ce ține de acces la achiziții publice, facilități fiscale, urmează a 
fi revizuite pentru a spori accesibilitatea acestora pentru întreprinderile social e, dar și pentru 
dezvoltarea sectorului de antreprenoriat social per ansamblu. 
Antreprenoriatul social este reglementat de Legea nr. 845/1992 privind antreprenoriatul și 
întreprinderile, care a fost modificată în 2017 pentru a include prevederi specifice referitoare la 
antreprenoriatul social. Legea definește antreprenoriatul social ca o formă de activitate comercială 
care vizează abordarea provocărilor sociale în beneficiul comunității și introduce conceptele de 
întreprinderi sociale și întreprinderi de integrare socială, fiecare cu roluri și obiective distincte. 
Cadrul de politici p ublice privind antreprenoriatul social va fi consolidat prin includerea unui 
obiectiv specific în noul Plan de acțiune privind implementarea în perioada 2026- 2027 a 
Programului Național pentru Promovarea Antreprenoriatului și Creșterea Competitivității (PACC) 
2023-2027. În acest sens, Republica Moldova va defini conceptul de economie socială și va revizui 
definiția legală a întreprinderilor sociale prin modificări la Legea nr. 845/1992, asigurând alinierea 
la standardele europene relevante. 
 Republica Moldova își propune să integreze obiectivul specific al dezvoltării 
antreprenoriatului social în documentele de politici publice guvernamentale și să revizuiască 
cadrul legal până în 2026 pentru a facilita creșterea sectorului, așa cum este subliniat în Programul 
Național pentru Promovarea Antreprenoriatului și Creșterea Competitivității 2023 -2027. În plus, 
se vor depune eforturi pentru a dezvolta strategii de cartografiere a competențelor, în cooperare cu 
partenerii sociali și sectorul privat, p entru a asigura recalificarea și perfecționarea necesare a 
lucrătorilor, în special în sectoarele cu emisii ridicate, ca parte a cadrului pentru o tranziție justă. 
19.5.1.2. Cadrul administrativ 
Ministerul Muncii și Protecției Sociale, împreună cu Agenția Națională pentru Ocuparea 
Forței de Muncă (ANOFM), îndeplinește funcția de coordonator în domeniul ocupării forței de 
muncă. Aceste autorități sunt responsabile de elaborarea și implementarea str ategiilor, cadrului 
legislativ și politicilor generale din domeniul muncii, având ca scop principal îmbunătățirea 
ocupării forței de muncă și crearea unui mediu propice pentru persoanele în căutarea unui loc de 
muncă, prin oferirea de servicii directe și suport. 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

68 
În cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, Direcția Politici Ocupaționale și 
Reglementarea Migrației Forței de Muncă este structura responsabilă pentru elaborarea politicilor 
din domeniul ocupării forței de muncă. Conform structurii de personal a probate, Direcția are în 
componență 5 angajați, inclusiv șeful Direcției. Dintre aceștia, două persoane, inclusiv șeful, sunt 
implicate activ în procesul de transpunere a acquis-ului comunitar. În plus, Direcția respectivă 
desfășoară activități precum dezvoltarea competențelor forței de muncă, actualizarea standardelor 
ocupaționale și revizuirea Clasificatorului Ocupațiilor, asigurând alinierea acestora la cerințele 
pieței. Totodată, subdiviziunea în cauză colaborează cu Ministerul Educației și Cercetării pentru a 
actualiza nomenclatoarele domeniilor de formare profesională, standardele de calificare și 
programele de studii, contribuind astfel la optimizarea formării profesionale și creșterea calității 
forței de muncă din Republica Moldova. 
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă dispune de un număr de 45 de angajați 
din totalul de 56 prevăzuți în schema de personal. ANOFM coordonează activitatea a 35 de 
subdiviziuni teritoriale pentru ocuparea forței de muncă (STOFM), amplasate în fiecare raion al 
Republicii Moldova. Aceste subdiviziuni teritoriale au un efectiv de 176 de angajați din totalul de 
189 de unități planificate, ceea ce reprezintă o medie de aproximativ 4-5 angajați per subdiviziune. 
STOFM are ca principal obiectiv implementarea politicilor din domeniul ocupării forței de 
muncă, furnizând servicii și măsuri de sprijin pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de 
muncă, precum și pentru angajatori. Prin activitățile lor, aceste subdiviziuni joacă un rol important 
în crearea unei legături eficiente între cererea și oferta de muncă, contribuind astfel la utilizarea 
optimă a resurselor umane în economia națională. 
Instituțiile implicate în proces: 
• Ministerul Educației și Cercetării
• Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării  – dispune de 97 de angajați din totalul
de 102 unități prevăzute în schema de încadrare a personalului. În cadrul Serviciului dezvoltarea 
economiei verzi, incluzive și de bună guvernanță, din cadrul ministerului sunt prevăzute 2 unități, 
din care este ocupată 1 unitate. 
• Ministerul Mediului – Activitățile în cadrul ministerului se realizează prin intermediul
Secției politici în domeniul schimbărilor climatice cu un efectiv de 4 persoane dintre care doar 3 
sunt completate. Autoritatea centrală responsabilă de elaborarea și promovarea politicilor și actelor 
normative privind reducerea emisiilor de GES și adaptarea la schimbările climatice, în 
conformitate cu Acordul de la Paris. Asigură respectarea tratatelor internaționale în domeniul 
protecției mediului și schimbărilor climatice, având rolul de punct oficial de contact pentru acestea. 
Colaborează cu autoritățile centrale și locale pentru elaborarea Contribuției Naționale 
Determinate, a strategiei de dezvoltare cu emisii reduse pe termen lung, a politicilor de adaptare 
la schimbările climatice și a inventarului național al emisiilor de GES. 
• Agenția de mediu - instituția responsabilă pentru implementarea politicilor în domeniul
reducerii emisiilor de GES și al adaptării la schimbările climatice, eliberează autorizația integrată 
de mediu care acordă dreptul de a degaja emisiile de GES, administ rează Registrul național al 
emisiilor și al transferului de poluanți și recepționează raportul anual privind emisiile de gaze 
depus prin intermediul acestuia, sigură monitorizarea și raportarea emisiilor de GES incluse în 
inventarul național. 
19.5.2.
 Planuri de viitor 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

69 
19.5.2.1.Planuri legislative 
Prin transpunerea acquis-ului UE, inclus în subcapitolul Politica de ocupare a forței de 
muncă, se urmărește constituirea unei piețe a muncii orientate către viitor și capabile să reacționeze 
la evoluția economiei, dar și incluzive, precum și tinderea spre atingerea țintelor stab ilite la nivel 
UE. 
Acquis-ul comunitar inclus în subcapitolul Politica de ocupare a forței de muncă constă din 
următoarele acte UE: 
• Decizia (UE) 2023/2528 a Consiliului din 9 octombrie 2023 privind orientările pentru
politicile de ocupare a forței de muncă; 
• Recomandarea Consiliului din 30 octombrie 2020 privind „O punte către locuri de muncă
– consolidarea Garanției pentru tineret” și de înlocuire a Recomandării Consiliului din 22 aprilie
2013 privind înființarea unei garanții pentru tineret;
• Recomandarea Consiliului din 15 februarie 2016 privind integrarea șomerilor de lungă
durată pe piața forței de muncă; 
• Recomandarea Consiliului din 10 martie 2014 privind un cadru de calitate pentru stagii;
• Recomandarea Consiliului din 27 noiembrie 2023 privind dezvoltarea condițiilor-cadru ale
economiei sociale; 
• Recomandarea Consiliului din 16 iunie 2022 privind asigurarea unei tranziții echitabile
către neutralitatea climatică; 
Dat fiind faptul că acquis-ul UE este constituit din Recomandări ale Consiliului, acestea nu 
necesită a fi transpuse direct în legislația națională, ci considerate la elaborarea documentelor de 
politici naționale în vederea susținerii antreprenoriatului, educației și instruirii pe parcursul vieții 
a adulților, susținerii economiei sociale, ocupării forței de muncă și asigurării tranziției echitabile 
către neutralitatea climatică, astfel încât acestea să contribuie la atingerea obiectivelor stabilite în 
domeniu la nivel UE. 
Pentru a ajusta politica națională în domeniul ocupării forței de muncă, în anul 2026 va fi 
elaborat un nou Program Național pentru ocuparea forței de muncă, care va trebui să asigure 
implementarea Recomandărilor CE privind politica de ocupare a forței de muncă, emise până acum 
și cele noi, precum și modificată Legea nr. 105/2018 cu privire la promovarea ocupării forței de 
muncă și asigurare de șomaj, și Hotărârea Guvernului nr. 1276/2018 privind aprobarea 
Procedurilor de acces la măsurile de ocupare a forței de muncă. De asemenea, anual vor fi revizuite 
obiectivele și indicatorii de performanță pentru ANOFM și STOFM, astfel încât să contribuie la 
realizarea recomandărilor CE privind politica de ocupare a forței de muncă. 
19.5.2.2.
Implementarea acquis-ului UE și consolidarea capacităților administrative 
Pentru a asigura o implementare eficientă a acquis-ului comunitar, va fi necesar de 
consolidat și dezvoltat capacitățile Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă și ale 
Direcției de profil din cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, prin intermediul 
programelor de formare continuă privind îmbunătățirea calității prestării serviciilor de ocupare și 
eficiența măsurilor active pe piața muncii. 
Suplimentar, ANOFM trebuie să dezvolte și să implementeze un nou Sistem Informațional 
dedicat „Pieței muncii”. Actualul sistem, care este învechit și ineficient, nu poate susține 
automatizarea proceselor operaționale interne necesare pentru o funcționare o ptimă. Printre 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

70 
prioritățile acestui nou sistem se numără digitalizarea completă a procedurilor interne, precum și 
monitorizarea indicatorilor de performanță stabiliți pentru cele 35 STOFM. 
De asemenea, este important să se asigure accesibilitatea acestora pentru persoanele cu 
dizabilități, astfel încât să se promoveze incluziunea și egalitatea de șanse. 
19.5.3.
 Aspecte financiare 
Costuri totale Anexa A 
Costuri estimative: : 502,86 mii lei, acoperite total din bugetul de stat 
Costuri totale Anexa B 
Costuri estimative: 3797 mii lei 
Costuri neacoperite: 3370 mii lei 
19.6. Subcapitolul: PROTECȚIA SOCIALĂ ȘI INCLUZIUNEA SOCIALĂ 
19.6.1. Prezentarea generală a situației 
19.6.1.1. Cadrul legislativ 
Cadrul legal al Republicii Moldova în domeniul protecției sociale și incluziunii sociale este 
bine definit printr-o serie de acte normative esențiale, care reglementează drepturile cetățenilor și 
instituțiilor în acest domeniu. 
Constituția Republicii Moldova garantează dreptul la asistență și protecție socială pentru toți 
cetățenii, stimulând că statul trebuie să ia măsuri adecvate pentru asigurarea unui trai decent și 
pentru sprijinirea categoriilor vulnerabile ale populației. 
De asemenea, este reglementat dreptul cetățenilor la asigurare în caz de: șomaj, boală, 
invaliditate, văduvie, bătrânețe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistență, în 
urma unor împrejurări independente de voința lor. 
Legea nr. 547/2003 privind asistența socială stabilește principiile generale ale sistemului de 
asistență socială, inclusiv formele de suport oferite persoanelor și familiilor aflate în dificultate, 
criteriile de eligibilitate și modalitățile de acordare a beneficiilor sociale. 
Legea 123/2010 cu privire la serviciile sociale (link) stabileşte cadrul general de creare şi 
funcţionare a sistemului integrat de servicii sociale, cu determinarea sarcinilor şi responsabilităţilor 
autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, ale altor persoane juridice şi fizice abilitate 
cu asi gurarea şi prestarea serviciilor sociale, precum şi protecţia drepturilor beneficiarilor de 
servicii sociale. Servicii sociale includ ansamblul de măsuri şi activităţi realizate pentru a satisface 
necesităţile sociale ale persoanei/familiei în vederea depăşirii unor situaţii de dificultate, de 
prevenire a marginalizării şi excluziunii sociale. 
Prin Legea nr. 166/2010 Republica Moldova a ratificat Convenția ONU privind drepturile 
persoanelor cu dizabilități, demonstrând interes în ceea ce privește elaborarea și promovarea 
politicilor în domeniul incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități, precum și ajustarea 
legislației naționale în vigoare la prevederile celei internaționale 
Legea nr. 60/2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități reglementează 
drepturile persoanelor cu dizabilități în vederea incluziunii sociale a acestora, garantând 
posibilitatea participării lor în toate domeniile protecției sociale, ocup ării forței de muncă, 
educației, sport, cultură, ocrotirii sănătății, informării și comunicării, mobilității, securității și 
justiției, inclusiv și alte domenii destinate integrării acestora. 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

71 
Legea nr. 105/2018 cu privire la promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj 
reglementează măsurile de promovare a ocupării forței de muncă, serviciile de asistență pentru 
persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și condițiile de acor dare a indemnizațiilor de 
șomaj. 
Legea nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii stabileşte cadrul legal al funcţionării 
sistemului public de pensii, precum şi interacţiunea acestuia cu sistemul public de asigurări sociale 
şi cu alte mecanisme statale de protecţie socială a populaţiei. Scopul legii date constă în asigurarea 
unui sistem de pensii echitabil şi sustenabil, care să garanteze un trai decent pentru beneficiarii de 
pensii. 
Legea nr. 499/1999 prevede alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni. 
Legea nr. 133/2008 cu privire la ajutorul social prevede acordarea de ajutoare sociale 
familiilor și persoanelor cu venituri mici, stabilind criteriile de eligibilitate și cuantumul suportului 
financiar oferit de stat. 
Legea nr. 289/2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte 
prestații de asigurări sociale stabileşte dreptul la prestaţii de asigurări sociale pentru prevenirea, 
limitarea, înlăturarea riscurilor sociale şi susţinerea financiară a persoanelor îndreptăţite a le primi, 
în cazul producerii unor astfel de riscuri. Reglementările prezentei legi se aplică în cazul 
următoarelor riscuri sociale asigurate: îmbolnăvirea, maternitatea, creşterea copilului şi decesul. 
Legea nr. 45/2007 privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și violenței 
în familie stabileşte bazele juridice şi organizatorice ale activităţii de prevenire şi de combatere a 
violenţei în familie, măsurile de protecție, cadrul de acordare a serviciilor sociale pentru subiecții 
violenței în familie, mecanismul de sesizare şi soluţionare a cazurilor de violenţă. 
Legea nr. 370/2023 privind drepturile copilului stabilește drepturile fundamentale ale 
copilului, principiile și măsurile de asigurare a drepturilor copilului, atribuțiile autorităților publice 
centrale și locale și interacțiunea acestora în procesul de asigurare a respectării drepturilor 
copilului. În baza acestei legi, copiii beneficiază de protecție fără nicio discriminare, indiferent de 
rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinii politice sau de altă natură, indiferent de cetățenie, de 
apartenența etnică sau originea socială, de statutul obținut prin naștere, de situația materială, de 
gradul și tipul de dizabilitate, de aspectele specifice de creștere și educație ale lor, ale părinților lor 
sau ale reprezentanților lor legali/responsabililor lor legali, indiferent de locul aflării lor (familie, 
instituție educațională, serviciu social, instituție medicală, comunitate etc.) sau de orice alt criteriu. 
Legea nr. 140/2013 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor 
separaţi de părinţi stabileşte procedurile de identificare, evaluare, asistenţă, referire, monitorizare 
şi evidenţă a copiilor aflați în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi, precum şi autorităţile 
şi structurile responsabile de aplicarea procedurilor respective. 
Legea nr. 315/2016 privind prestaţiile sociale pentru copii stabileşte prestaţiile sociale pentru 
copii în scopul asigurării unui sprijin financiar minim din partea statului la naşterea copilului, 
pentru îngrijirea copilului, pentru creșterea copiilor gemeni, precum şi prestaţiile sociale de suport 
pentru copiii adoptaţi, copiii plasați în serviciile de tip familial, copiii rămaşi temporar fără ocrotire 
părintească şi copiii rămaşi fără ocrotire părintească, inclusiv în vederea continuării studiilor. 
Suplimentar, sunt în vigoare următoarele Hotărâri de Guvern: 
• Hotărârea Guvernului nr. 716/2019 cu privire la aprobarea proiectului de lege pentru
ratificarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva 
femeilor și a violenței domestice, adoptată la 11 mai 2011; 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

72 
• Hotărârea Guvernului nr. 357/2018 cu privire la determinarea dizabilității;
• Hotărârea Guvernului nr. 569/2019, pentru aprobarea Regulamentului -cadru privind
organizarea și funcționarea serviciului social „Centrul de zi pentru persoane cu dizabilități” și a 
Standardelor minime de calitate; 
• Hotărârea Guvernului nr. 712/2019 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la
stabilirea şi plata indemnizaţiei în cazul decesului unuia dintre soţi; 
• Hotărârea Guvernului nr. 256/2018 cu privire la aprobarea Listei locurilor de muncă
încadrate în condiţii deosebite, în temeiul căreia se acordă pensie pentru limită de vârstă în condiţii 
avantajoase, precum şi a Instrucţiunii privind modul de aplicare a Listei şi de confirmare a stagiului 
special; 
• Hotărârea de Guvern nr. 165/2017 pentru aprobarea Regulamentului privind modalitatea
de calculare a pensiilor și modalitatea de confirmare a stagiului de cotizare pentru stabilirea 
pensiilor; 
• Hotărârea Guvernului nr. 575/2017 cu privire la aprobarea Regulamentului de organizare
și funcționare a Serviciului de asistenţă telefonică gratuită pentru victimele violenţei în familie și 
violenței împotriva femeilor și a Standardelor minime de calitate; 
• Hotărârea Guvernului nr. 198/2019 privind aprobarea Regulamentului de organizare și
funcționare a Serviciului de asistență telefonică gratuită pentru persoanele cu dizabilități și 
Standardele minime de calitate; 
• Hotărârea Guvernului nr. 272/2017, pentru aprobarea Regulamentului privind prestarea
serviciilor de reabilitare profesională în cadrul CREPOR și Metodologia de calcul a tarifelor pentru 
prestarea serviciilor de reabilitare profesională în cadrul CREPOR; 
• Hotărârea Guvernului nr. 1245/2016 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la
condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiei paternale; 
• Hotărârea Guvernului nr. 572/2023 pentru aprobarea Regulamentelor cu privire la
organizarea și funcționarea serviciilor alternative de îngrijire a copiilor; 
• Hotărârea Guvernului nr. 1413/2016, pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul
de stabilire şi plată a compensaţiei pentru serviciile de transport; 
• Hotărârea Guvernului nr. 885/2015, pentru aprobarea Regulamentului -cadru privind
organizarea şi funcţionarea serviciului social „Casă comunitară” şi a standardelor minime de 
calitate; 
• Hotărârea Guvernului nr. 228/2014 cu privire la aprobarea Regulamentului de activitate a
echipelor multidisciplinare teritoriale din cadrul Sistemului național de referire; 
• Hotărârea Guvernului nr. 75/2014, pentru aprobarea Regulamentului -cadru privind
organizarea şi funcţionarea Serviciului social „Plasament familial pentru adulţi” şi a Standardelor 
minime de calitate; 
• Hotărârea Guvernului nr. 333/2014, pentru aprobarea Regulamentului privind prestarea
serviciilor de comunicare prin utilizarea limbajului mimico -gestual/limbajului semnelor cu 
ajutorul interpretului; 
• Hotărârea Guvernului nr. 496/2014 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare
şi funcționare a Centrului de Asistență şi Consiliere pentru Agresorii Familiali şi a standardelor 
minime de calitate; 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

73 
• Hotărârea Guvernului nr. 314/2012, pentru aprobarea Regulamentului -cadru privind
organizarea şi funcţionarea Serviciului social „Asistenţă personală” şi a Standardelor minime de 
calitate; 
• Hotărârea Guvernului nr. 413/2012, pentru aprobarea Regulamentului -cadru privind
organizarea şi funcţionarea Serviciului social „Respiro” şi a Standardelor minime de calitate; 
• Hotărârea Guvernului nr. 722/2011, pentru aprobarea Regulamentului -cadru privind
organizarea şi funcţionarea Serviciului social „Echipă mobilă” şi a standardelor minime de calitate;
• Hotărârea Guvernului nr. 567/2011, pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul
de asigurare a unor categorii de cetăţeni cu mijloace ajutătoare tehnice;
• Hotărârea nr. 1200/2010 pentru aprobarea Standardelor minime de calitate privind
serviciile sociale prestate victimelor violenţei în familie;
• Hotărârea nr. 129/010 cu privire la aprobarea Regulamentului -cadru de organizare şi
funcţionare a centrelor de reabilitare a victimelor violenţei în familie;
• Hotărârea Guvernului nr. 711/2010, pentru aprobarea Regulamentului -cadru privind
organizarea şi funcţionarea Serviciului social „Locuinţă protejată” şi a Standardelor minime de 
calitate; 
• Hotărârea Guvernului nr. 948/2008 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de
repatriere a copiilor şi adulţilor – victime ale traficului de fiinţe umane, traficului ilegal de 
migranţi, precum şi a copiilor neînsoţiţi; 
• Hotărârea Guvernului nr. 929/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de
plată a pensiilor stabilite în sistemul public de pensii şi alocaţiilor sociale de stat; 
• Hotărârea Guvernului nr. 108/2005 privind aprobarea Regulamentului cu privire la
condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară 
de muncă; 
• Hotărârea Guvernului nr. 412/2004 despre aprobarea unor acte normative ce ţin de
stabilirea şi plata pensiilor funcţionarilor publici; 
• Hotărârea Guvernului nr. 1478/2002 cu privire la indemnizaţiile adresate familiilor cu
copii; 
• Hotărârea Guvernului nr. 78/1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă,
stabilire şi plată a pensiilor şi indemnizaţiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă şi din 
trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului N aţional Anticorupţie şi sistemului 
penitenciar; 
• Hotărârea Guvernului nr. 270/2014 cu privire la aprobarea Instrucţiunilor privind
mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi 
monitorizarea copiilor victime şi potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi 
traficului; 
• Hotărârea Guvernului nr. 889/2013 pentru aprobarea Regulamentului -cadru cu privire la
organizarea și funcționarea Serviciului social de sprijin pentru familiile cu copii; 
• Hotărârea Guvernului nr. 1278/2018 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la
tipurile, cuantumurile și condițiile specifice de acordare a indemnizațiilor pentru creșterea și 
îngrijirea copiilor plasați în serviciile de tutelă/curatelă, asistență parentală profesionistă și casă de 
copii de tip familial; 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

74 
• Hotărârea Guvernului nr. 591/2017 pentru aprobarea Regulamentului -cadru privind
organizarea şi funcţionarea Serviciului social Centrul de plasament pentru copiii separați de părinți 
şi a Standardelor minime de calitate; 
• Hotărârea Guvernului nr. 52/2013 privind aprobarea Regulamentului -cadru cu privire la
organizarea şi funcţionarea Serviciului social Casa comunitară pentru copii în situaţie de risc. 
Hotărîrea Guvernului nr. 529/2014 cu privire la aprobarea standardelor minime de calitate pentru 
Serviciul social Casă comunitară pentru copii în situaţie de risc;  
• Hotărârea Guvernului nr. 760/2014 pentru aprobarea Regulamentului -cadru cu privire la
organizarea şi funcţionarea Serviciului de asistenţă parentală profesionistă şi a standardelor 
minime de calitate; 
• Hotărârea Guvernului nr. 441/2015 pentru aprobarea Regulamentului -cadru privind
organizarea şi funcţionarea Serviciului social Centrul de zi pentru copii în situaţie de risc şi a 
standardelor minime de calitate; 
• Hotărârea Guvernului nr. 51/2018 pentru aprobarea Regulamentului -cadru cu privire la
organizarea și funcționarea Serviciului social „Casă de copii de tip familial” şi a Standardelor 
minime de calitate; 
• Hotărârea Guvernului nr. 730/2018 pentru aprobarea Regulamentului -cadru privind
organizarea și funcționarea Serviciului social Centrul de zi pentru îngrijirea copiilor cu vârsta de 
4 luni - 3 ani; 
• Hotărârea Guvernului nr. 519/2022 cu privire la aprobarea Regulamentului de organizare
și funcționare a Serviciului de asistență telefonică gratuită pentru copii și a Standardelor minime 
de calitate; 
• Hotărârea Guvernului nr. 456/2024 pentru aprobarea Standardelor privind spațiile de
audiere în condiții speciale a minorilor victime/martori ai infracțiunilor; 
• Hotărârea Guvernului nr. 491/2024 privind aprobarea Regulamentului resursei
informaționale create de Sistemul informațional în domeniul protecției copilului; 
• Hotărârea Guvernului nr. 569/2013 cu privire la aprobarea Regulamentului -cadru privind
organizarea și funcționarea Centrului de zi pentru persoane vârstnice și a standardelor minime de 
calitate (link). Scopul Centrului este de a presta servicii specializate în vederea asigurării 
activităţilor de îngrijire, reabilitare şi (re)integrare socială a persoanelor vârstnice, în baza evaluării 
necesităţilor, în regim de zi; 
• Hotărârea Guvernului nr. 323/2013 pentru aprobarea Regulamentului -Cadru privind
organizarea și funcționarea Centrului de plasament pentru persoane vârstnice și a Standardelor 
minime de calitate (link). Scopul Serviciului este asigurarea protecţiei sociale a beneficiarilor 
pentru depăşirea situaţiei de dificultate şi îmbunătăţirea calităţii vieţii acestora, în baza evaluării 
necesităţilor; 
• Hotărârea Guvernului nr. 144/2018 pentru aprobarea Regulamentului -cadru privind
organizarea și funcționarea serviciului adăpost de noapte și a standardelor minime de calitate 
(link). Scopul Serviciului constă în acordarea suportului persoanelor fără adăpost pentru depășirea 
situației de dificultate, prin prisma abordării necesităților individuale și crearea premiselor 
necesare pentru integrarea acestora în societate. 
Strategii și programe naționale 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

75 
Pe lângă legislația menționată, Republica Moldova a elaborat și implementat diverse 
strategii și programe naționale menite să îmbunătățească protecția socială și incluziunea socială, 
cum ar fi: 
• Programul național privind prevenirea și combaterea violenței față de femei și a violenței
în familie pentru anii 2023-2027; 
• Programul Național privind Serviciile de Îngrijire a Copiilor cu Vârsta până la 3 ani pentru
anii 2023-2026; 
• Programul privind îmbătrânirea activă și sănătoasă pentru anii 2023-2027;
• Program de promovare și asigurare a egalității între femei și bărbați în Republica Moldova
pentru anii 2023-2027; 
• Programul național pentru protecția copilului pe anii 2022-2026;
• Programul național de dezinstituționalizare a persoanelor cu dizabilități pentru anii 2018-
2026;
• Programul de susținere a antreprenoriatului feminin;
• Programul na ţional  de implementare a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al
ONU privind femeile, pacea și securitatea pentru anii 2018-2021 și a Planului de acţiuni cu privire 
la punerea în aplicare a acestuia. 
19.6.1.2.
Cadrul administrativ 
Pentru a asigura protecţia socială necesară persoanelor în situaţiile în care nu dispun de 
resurse materiale şi/sau nu sunt capabile să-şi obţină prin eforturi proprii mijloacele necesare unui 
trai decent, în Republica Moldova sunt utilizate două modalităţi de sprijin: 
• sistemul asigurărilor sociale (fondurile se obţin prin contribuţii sistematice ale populaţiei
active, care se întorc apoi la cei care au contribuit, aflaţi în nevoie, în funcţie de contribuţia lor, 
sub formă de pensii, ajutor de şomaj, ajutor de boală) și are ca scop susţinerea persoanelor ce nu 
realizează venituri dintr -o activitate proprie din cauza pierderii locului de muncă sau din cauza 
pierderii temporare sau definitive a capacităţii de muncă. Instituția care administrează sistemul 
public de asigurări  sociale şi gestionează bugetul asigurărilor sociale de stat prin contul unic 
trezorerial al Ministerului Finanţelor este Casa Naţională de Asigurări Sociale. 
• sistemul asistenței sociale (sistem de ajutorare finanţat de la bugetul de stat, de la bugetele
locale, din Fondul de susținere a populației, din donaţii, sponsorizări, precum şi din contribuţiile 
beneficiarilor de asistenţă socială). Asistenţa socială se acordă sub formă de servicii  sociale şi de 
prestaţii sociale. 
Serviciile sociale, împreuna cu prestaţiile sociale, precum şi alte sisteme de protecție socială, 
intervin pentru soluţionarea unor probleme potenţial generatoare de excluziune socială. 
Conform Legii nr. 547/2003 privind asistența socială (link), de asistență socială beneficiază 
persoanele şi familiile care, din cauza unor factori de natură economică, fizică, psihologică sau 
socială, nu au posibilitate prin propriile capacităţi şi competenţe să prevină şi să depăşească 
situaţiile de dificultate, şi anume: a) copiii şi tinerii ale căror sănătate, dezvoltare şi integritate 
fizică, psihică sau morală sunt prejudiciate în mediul în care locuiesc; b) familiile care nu îşi 
îndeplinesc în mod corespunzător obligaţiile privind îngrijirea, întreţinerea şi educarea copiilor; c) 
familiile fără venituri sau cu venituri mici; d) persoanele afectate de violenţă în familie; f) familiile 
afectate de violența în familie; e) persoanele fără familie, care nu pot gospodări singure, care 
necesită îngrijire şi supraveghere sau sunt incapabile să facă faţă nevoilor socio -medicale; g) 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

76 
familiile cu trei şi mai mulţi copii; h) familiile monoparentale cu copii; i) persoanele vârstnice; j) 
persoanele cu dizabilităţi; k) alte persoane şi familii aflate în dificultate. 
Totodată, conform Legii nr. 123/2010 cu privire la serviciile sociale de servicii sociale pot 
beneficia: cetăţenii Republicii Moldova, precum şi străinilor specificaţi la art. 2 alin. (1) din Legea 
nr. 274 din 27 decembrie 2011 privind integrarea străinilor în Republica Moldova; precum și 
persoanele fizice şi juridice (indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare) 
autohtone şi străine cu domiciliul/sediul în Republica Moldova. 
Casa Naţională de Asigurări Sociale are misiunea de a realiza politicile sociale ale statului 
orientate spre garantarea drepturilor sociale ale cetățenilor prin administrarea sistemului public de 
asigurări sociale. 
Ministerul Muncii și Protecției Sociale este autoritatea din cadrul administraţiei publice 
centrale care coordonează activitatea de acordare a asistenţei sociale şi evaluează funcţionarea 
sistemului de asistenţă socială. Principalele instituţii implicate în procesul de implementare a 
asistenței sociale sunt: 
• Agenția pentru Gestionarea Serviciilor Sociale cu Specializare Înaltă gestionează
activitatea instituțiilor de asistență socială cu specializare înaltă în care Ministerul Muncii și 
Protecției Sociale are calitatea de fondator. 
• Agențiile teritoriale de asistență socială și structurile responsabile de asistență socială și
protecția drepturilor copilului din municipiul Chișinău și din unitatea teritorială autonomă 
Găgăuzia care cooperează și asigură o colaborare intersectorială cu alte instituții și organizații 
internaționale și necomerciale domeniul asistenței sociale. 
• Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întâi, conform necesităţilor
identificate, în mod independent, acestea pot crea servicii sociale şi institui unităţi de personal în 
acest sens. 
• Inspectoratul Social de Stat, autoritate administrativă din subordinea Ministerului Muncii
și Protecției Sociale realizează controlul de stat și acreditarea în domeniul asistenței sociale se 
efectuează de către, 
Subsidiar, în cadrul aparatului central al Ministerului Muncii și Protecției Sociale activează 
următoarele direcții și servicii care asigură realizarea politicii guvernamentale în domeniul 
asistenței sociale: 
• Direcția politici de protecție a drepturilor persoanelor cu dizabilități (6 din 7 unități
completate); 
• Direcția politici de protecție a drepturilor copilului și familiilor cu copii (7 din 7 unități
completate); 
• Direcția politici de asigurare a egalității de gen (6 din 6 unități completate);
• Direcția politici în domeniul serviciilor sociale (5 din 5 unități completate);
• Direcția politici de asistență socială a familiilor cu venituri mici și vârstnicilor (5 din 5
unități completate); 
• Serviciul politici de protecție a veteranilor (2 din 3 unități completate);
• Direcția politici de reducere a sărăciei și vulnerabilității energetice (4 din 5 unități
completate); 
• Direcția politici de management și coordonare a activității agențiilor teritoriale de asistență
socială: 1.Secția politici de planificare strategică a activității agențiilor teritoriale de asistență 
socială (5 din 5 unități completate); 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

77 
• Secția politici de formare profesională și atestarea personalului din domeniul asistenței
sociale (10 din 10 unități completate); 
• Serviciul ajutoare umanitare (3 din 3 unități completate).
La nivel central autoritățile cheie în dezvoltarea sistemului de protecție a copilului la fel sunt:
Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Sănătății, Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul 
Justiției. 
Direcția politici de asigurări sociale are misiunea de a asigura realizarea prerogativelor 
constituționale ale Guvernului privind elaborarea, promovarea și realizarea politicii statului în 
domeniul asigurărilor sociale. Una din sarcinile de bază a Direcția este elaborarea și promovarea 
cadrului normativ în vederea asigurării stabilității și sustenabilității sistemului public de asigurări 
sociale, precum și dezvoltarea acestuia. Efectivul planificat al Direcției este de 5 specialiști, dintre 
care, în prezent, sunt ocupate 4 funcții. 
19.6.2.
 Planuri de viitor 
19.6.2.1.Planuri legislative 
• Completarea cadrului strategic național cu un set de măsuri în corespundere cu
Recomandarea (UE) 2021/1004 din 14 iunie 2021 de instituire a unei Garanții europene pentru 
copii. 
• Aprobarea proiectului de hotărâre de Guvern pentru aprobarea Programului Național de
ocupare a forței de muncă pentru anii 2027- 2030 în vederea alinierii la Recomandarea Comisiei 
din 3 octombrie 2008 privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii. 
19.6.2.2.
Implementarea acquis-ului UE și consolidarea capacităților administrative 
Implementarea măsurilor pentru o mai bună incluziune a grupurilor vulnerabile pe piața 
muncii și digitalizarea serviciilor sociale și în muncă sunt priorități esențiale. De asemenea, este 
necesară dezvoltarea serviciilor de asistență psihosocială pentru copiii aflați în situații vulnerabile, 
cum ar fi victimele, martorii, agresorii în acte de violență, copiii în conflict cu legea și cei cu 
comportament deviant. 
Un rol important îl joacă extinderea și fortificarea serviciilor pentru subiecții violenței în 
familie, victimele traficului de ființe umane sau cuplurile mamă -copil, în scopul prevenirii 
abandonului. Serviciile vor fi mai axate pe prevenție, intervenție ș i monitorizare, centrate pe 
nevoile persoanelor, lipsite de birocrație, cu principii clare de nediscriminare, asigurarea protecției 
acordate în baza standardelor de calitate axate pe indicatori de rezultat clari. Un rol major în 
procesul de fortificare a capacităților profesionale revine instruirii specialiștilor sub aspect 
multidisciplinar din domeniile: poliție, medicină, educație, justiție. 
Procesul de coordonare a activităților la nivel central revine comisiilor specializate, 
grupurilor de lucru tematice, care implică autorități de nivel central, parteneri de dezvoltare și 
organizații necomerciale. Asistența și protecția victimelor este realizată sub umbrela 
Mecanismului național de referire a victimelor infracțiunilor și Unității Naționale de Coordonare 
gestionate de Ministerul Muncii și Protecției Sociale. 
La nivel teritorial, coordonarea și asistență este cu implicarea echipelor multidisciplinare 
teritoriale, care implică și societatea civilă. 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

78 
În acest sens, se vor depune eforturi în extinderea capacității locurilor de plasament pentru 
victimele violenței în familie, prin dezvoltarea adăposturilor noi în regiuni în care acestea nu 
există, le vor fi adaptate infrastructură în vederea asigurării accesului persoanelor în etate și celor 
cu dizabilități. Serviciile vor fi fortificate ținând cont că femeile cu dizabilități, femeile rome și, în 
special, cele care se confruntă cu vulnerabilități multiple, care sunt expuse unui risc mai ridicat de 
violență bazată pe gen și se confruntă cu mai multe bariere în accesarea serviciilor esențiale. 
Activitățile de informare, sensibilizare și educare a populației privind impactul negativ al 
violenței asupra copiilor, incluzând abuzul fizic, exploatarea și abuzul sexual, bullying- ul și 
violența online, sunt cruciale, alături de promovarea egalității de gen și combaterea stereotipurilor 
de gen. În același timp, organizarea campaniilor de sensibilizare pentru prevenirea violenței 
împotriva femeilor și creșterea conștientizării asupra diferitelor forme de violență trebuie să 
contribuie la schimbarea atitudinilor și reducerea stereotipurilor. 
Măsurile obligatorii de formare profesională pentru specialiștii de la nivel teritorial dedicați 
domeniului violenței în familie și reabilitării victimelor infracțiunilor, dar și personalul 
adăposturilor, care lucrează cu victimele violenței în familie și altor infracțiuni generice (traficul 
de ființe umane, infracțiuni cu caracter sexual) și agresorii, împreună cu îmbunătățirea programelor 
de sprijin familial și consolidarea capacităților specialiștilor, reprezintă pași importanți pentru un 
sistem mai eficient de protecție socială. 
19.6.3.
 Aspecte financiare 
Costuri totale Anexa A 
Costuri estimative: 318,09  mii lei, acoperit total din bugetul de stat 
Costuri totale Anexa B 
Costuri estimative: două acțiuni nedeterminate la nivel de costuri 
19.7. S
ubcapitolul: FONDUL SOCIAL EUROPEAN 
19.7.1. Prezentarea generală a situației 
19.7.1.1. Cadrul legislativ 
Fondul Social European Plus (FSE+) este principalul instrument financiar al Uniunii 
Europene destinat sprijinirii ocupării forței de muncă, incluziunii sociale și combaterii sărăciei. 
Acesta își are baza legală în articolul 162 din Tratatul privind Funcțio narea Uniunii Europene 
(TFUE), care prevede că FSE are rolul de a îmbunătăți oportunitățile de ocupare a forței de muncă 
în cadrul Uniunii prin promovarea unui nivel ridicat de ocupare și de locuri de muncă mai bune. 
Regulamentul (UE) 2021/1057 stabilește cadrul pentru FSE+ în perioada de programare 
2021–2027, vizând îmbunătățirea accesului la locuri de muncă, promovarea incluziunii sociale și 
combaterea sărăciei, sprijinirea educației și formării profesionale, precum și stimularea inovării 
sociale. 
Republica Moldova depune eforturi active pentru a crea cadrul instituțional, administrativ și 
financiar necesar gestionării și implementării eficiente a Fondului Social European Plus (FSE+) 
odată cu aderarea la Uniunea Europeană. 
În baza Acordului dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană privind participarea la 
componenta „Ocuparea forței de muncă și inovare socială” (EaSI) a FSE+, semnat la Bruxelles la 
21 mai 2024 și ratificat prin Legea nr. 165 din 4 iulie 2024, Ministerul Muncii și Protecției Sociale 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

79 
a desemnat reprezentanții titulari și supleanți ai Republicii Moldova în Grupul Tehnic de Lucru al 
Comitetului FSE+ pentru componenta EaSI. 
Ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr. 449 din 16 iulie 2025, a fost aprobat Regulamentul 
privind participarea Republicii Moldova la componenta „Ocuparea forței de muncă și inovare 
socială” (EaSI) a Fondului Social European Plus (FSE+), document care tran spune parțial 
prevederile Regulamentului (UE) 2021/1057, cu accent pe Titlul III referitor la implementarea 
componentei EaSI. Regulamentul stabilește cadrul instituțional și procedural necesar pentru 
operaționalizarea Acordului cu Uniunea Europeană și facilitează accesul Republicii Moldova la 
finanțare sectorială din partea UE. 
Ministerul Muncii și Protecției Sociale este desemnat punct focal național responsabil de 
implementarea componentei EaSI, având atribuții privind coordonarea, monitorizarea și 
promovarea participării Republicii Moldova la inițiativele europene în domeniul ocupării și 
inovării sociale. 
19.7.1.2. C
adrul administrativ 
Instituțiile implicate în proces: 
• Ministerul Finanțelor
• Cancelaria de Stat
• Curtea de Conturi
• Inspectoratul Control Financiar de Stat
19.7.2. P
lanuri de viitor 
19.7.2.1.  Planuri legislative 
Acțiunea ce vizează ajustarea cadrului normativ care abilitează autoritățile cu roluri şi 
competențe pentru gestionarea fondurilor UE  este prevăzută și planificată în Anexa A a capitolului 
22. 
19.7.2.2. I
mplementarea acquis-ului UE și consolidarea capacităților administrative 
Implementarea proiectelor cofinanțate prin Fondul Social European, vizând ocuparea forței 
de muncă și reducerea inegalităților sociale și consolidarea capacităților instituționale în vederea 
gestionării eficiente a EaSI constituie o direcție prioritară de acțiune. 
În acest context, se planifică organizarea instruirilor privind implementarea Componentei 
„Ocuparea forței de muncă și inovare socială” (EaSI) a Fondului social european Plus (FSE+).  
Totodată, activitatea ce vizează consolidarea abilităţilor şi cunoştinţelor funcţionarilor 
publici din administraţia publică centrală şi locală privind gestionarea şi absorbţia fondurilor este 
prevăzută și planificată în Anexa B a capitolului 22. 
19.7.3. A
specte financiare 
Costuri totale Anexa B: 
Costuri estimative: 200,00 mii lei, acoperit total din bugetul de stat 
1
9.8. Subcapitolul : NEDISCRIMINARE ÎN POLITICA SOCIALĂ ȘI OCUPAȚIONALĂ 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

80 
19.8.1. Prezentarea generală a situației 
19.8.1.1. Cadrul legislativ 
În Republica Moldova, cadrul legal privind nediscriminarea la locul de muncă și în politica 
socială este bine definit și se bazează pe mai multe acte normative esențiale: 
• Constituția Republicii Moldova: articolul 16 garantează egalitatea tuturor cetățenilor în fața
legii și a autorităților publice, fără privilegii sau discriminări. 
• Codul Muncii al Republicii Moldova interzice discriminarea în domeniul muncii,
asigurând drepturi egale pentru toți angajații, indiferent de criterii precum sex, rasă, vârstă, religie, 
orientare sexuală sau dizabilitate. 
• Legea nr. 121/ 2012 privind asigurarea egalității  stabilește cadrul legal general pentru
prevenirea și combaterea discriminării în diverse domenii, inclusiv în muncă și politică socială. 
• Legea nr. 123/2010 privind serviciile sociale prevede că unul dintre principiile
fundamentale ale prestării serviciilor sociale este principiul oportunităților egale, care garantează 
accesul egal la servicii pentru toate persoanele și familiile defavorizate, fără discriminare. 
• Legea nr. 105/2018 privind promovarea ocupării forței de muncă și asigurarea de șomaj
interzice orice discriminare pe criterii de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, 
convingeri, sex, vârstă, dizabilitate, opinie, apartenență politică, avere, origine socială sau orice alt 
criteriu. 
 De asemenea, unul dintre principiile care stau la baza prestării serviciilor sociale este 
principul de oportunităţi egale, care prevede asigurarea dreptului la servicii sociale tuturor 
persoanelor/familiilor defavorizate în condiţii de tratament egal şi fă ră discriminare (Legea 
nr.123/2010 cu privire la serviciile sociale). 
În Republica Moldova funcționează Consiliul pentru egalitate, care este o autoritate 
autonomă, constituită în scopul prevenirii și combaterii discriminării și asigurării egalității.  
În plus, Republica Moldova este parte la diverse tratate internaționale care promovează 
egalitatea și nediscriminarea, angajându -se să respecte și să implementeze standardele 
internaționale în acest domeniu. 
Este important de menționat că, în pofida existenței acestui cadru legal, provocările în 
aplicarea efectivă a principiilor de nediscriminare persistă, necesitând eforturi continue pentru 
consolidarea mecanismelor de implementare și sensibilizarea societăți i cu privire la importanța 
egalității de șanse. 
19.8.1.2. C
adrul administrativ 
Instituțiile implicate în proces: 
• Ministerul Justiției
• Ministerul Muncii și Protecției Sociale
• Cancelaria de Stat și Comitetul pentru drepturile omului
• Consiliul pentru Egalitate
• Avocatul Poporului
• Inspectoratul de Stat al Muncii
• Ministerul Culturii
• Ministerul Educației și Cercetării
• Agenția Relații Interetnice
• Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

81 
• Instanțele de judecată
19.8.2. Planuri de viitor 
19.8.2.1. Planuri legislative 
• Transpunerea integrală a Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de
creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în 
muncă și ocuparea forței de muncă. 
• Transpunerea integrală a Directivei 2000/43/CE de punere în aplicare a principiului
egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică. 
• Transpunerea Directivei 2024/1499: Stabilește standarde pentru organismele de egalitate
în domeniul tratamentului egal, indiferent de rasă, origine etnică, religie, convingeri, dizabilitate, 
vârstă sau orientare sexuală, și modifică directivele anterioare pentru a asigura o aplicare mai 
eficientă a principiilor de nediscriminare. 
• Transpunerea Directivei 2024/1500: Stabilește standarde pentru organismele de egalitate
în domeniul egalității de tratament și de șanse între femei și bărbați în materie de ocupare a forței 
de muncă, modificând directivele existente pentru a întări aplicarea acestor principii. 
Acțiuni normative de transpunere a Directivelor 2000/43/CE, 2024/1499, 2024/1500 sunt 
prevăzute și planificate în capitolul 23. 
19.8.2.2. I
mplementarea acquis-ului UE și consolidarea capacităților administrative 
Activitățile ce vizează dezvoltarea unui mecanism de monitorizare a implementării 
recomandărilor Consiliului pentru Egalitate, precum   și promovarea egalității prin creșterea 
nivelului de conștientizare publică privind fenomenul discriminării și prin consolidarea 
cunoștințelor publicului despre modalitățile de exercitare a dreptului la egalitate și nediscriminare 
sunt prevăzute în anexa B a capitolului 23. 
Totodată, în perioada următoare, vor fi întreprinse acțiuni pentru consolidarea mecanismelor 
instituționale de implementare a principiului nediscriminării, inclusiv prin consolidarea 
mecanismului de coordonare interinstituțională a politicilor de egalitate și nediscriminare, care va 
asigura o coordonare coerentă între autoritățile centrale și teritoriale. 
19.8.3. A
specte financiare 
Costuri totale Anexa A 
• Costuri estimative: 129,02 mii lei acoperite din bugetul de stat
Costuri totale Anexa B 
• Două acțiuni cu costuri nedeterminate
1
9.9. Subcapitolul: EGALITATE ÎNTRE FEMEI ȘI BĂRBAȚI ÎN POLITICA SOCIALĂ 
ȘI OCUPAȚIONALĂ 
19.9.1. Prezentarea generală a situației 
19.9.1.1. Cadrul legislativ 
Republica Moldova dispune de un cadru legislativ și strategic cuprinzător în vederea 
asigurării egalității de șanse între femei și bărbați, aliniat la standardele europene și bazat pe o 
serie de legi și documente strategice relevante.  

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

82 
Legea nr. 5/2006 cu privire la asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați constituie 
un pilon esențial în vederea asigurării exercitării drepturilor egale de către femei şi bărbați în sfera 
politică, economică, socială, culturală, în alte sfere ale vieții, drepturi garantate de Constituția 
Republicii Moldova, în vederea prevenirii şi eliminării tuturor formelor de discriminare după 
criteriul de sex. 
Cu același scop, Legea nr. 121/2012 cu privire la asigurarea egalității vine să garanteze 
asigurarea egalității tuturor persoanelor, fără deosebire de rasă, culoare, origine națională, etnică 
și socială, statut social, cetățenie, limbă, religie sau convingeri, vârstă, sex, identitate de gen, statut 
matrimonial, orientare sexuală, dizabilitate, stare de sănătate, statut HIV, opinie, apartenență 
politică, avere, naștere sau orice alt criteriu, în sferele politică, economică, socială, culturală și alte 
sfere ale vieții. 
Începând cu anul 2017, Republica Moldova a adoptat 2 documente strategice în domeniul 
promovării și asigurării egalității de gen: Strategia pentru asigurarea egalității între femei și bărbați 
pe anii 2017- 2021 (Hotărârea Guvernului nr. 259/2017) și Programul pentru promovarea și 
asigurarea egalității între femei și bărbați în Republica Moldova pentru anii 2023-2027 (Hotărârea 
Guvernului nr. 203/2023). Acestea urmăresc creșterea participării femeilor în funcții decizionale 
și în economie; combaterea stereoti purilor de gen în educație și mass -media; sprijinirea femeilor 
antreprenoare și a celor din mediul rural; integrarea dimensiunii de gen în toate politicile publice 
sectoriale, asigurarea plății egale pentru o muncă de valoare egală. 
Politica de asistență socială este, de asemenea, orientată spre asigurarea de posibilități egale 
pentru membrii societății, unul dintre principiile ale prestării serviciilor sociale, fiind principiul de 
oportunități egale, care prevede asigurarea dreptului  la servicii sociale tuturor 
persoanelor/familiilor defavorizate în condiții de tratament egal şi fără discriminare. 
În partea ce ține de promovarea forței de muncă și asigurarea de șomaj, este interzisă prin 
lege orice discriminare pe criterii de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, convingeri, 
sex, vârstă, dizabilitate, opinie, apartenență politică, avere, origine socială sau orice alt criteriu. 
Politica Uniunii Europene privind egalitatea de gen în domeniile social și ocupațional este 
consolidată printr-o serie de directive și recomandări menite să asigure tratamentul egal între femei 
și bărbați. 
19.9.1.2. Cadrul administrativ 
• Ministerul Muncii și Protecției Sociale
• Inspectoratul de Stat al Muncii
• Consiliul pentru Egalitate
• Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării
• Ministerul Finanțelor
• Comisia Națională a Pieței Financiare
• Ministerul Sănătății
• Cancelaria de Stat
• Grupurile coordonatoare în domeniul gender din cadrul autorităților publice centrale și
locale 
• Comisiile specializate responsabile de monitorizarea implementării principiului egalității
de
 gen. 
19.9.2. P
lanuri de viitor 

Vezi aspectul original, tabelul și notele în PDF

83 
19.9.2.1. Planuri legislative 
• Transpunerea Directivei (UE) 2023/970 stabilește măsuri pentru a asigura aplicarea
principiului remunerației egale pentru muncă egală sau de valoare egală între femei și bărbați, prin 
mecanisme de transparență salarială și de asigurare a respectării legislației. 
• Transpunerea Directivei (UE) 2022/2381 vizează îmbunătățirea echilibrului de gen în
rândul directorilor companiilor listate și stabilește măsuri conexe pentru a atinge acest obiectiv. 
• Transpunerea Directivei 2010/41/UE se aplică principiului egalității de tratament între
bărbați și femei care desfășoară o activitate independentă, înlocuind Directiva 86/613/CEE. 
• Transpunerea Directivei 92/85/CEE introduce măsuri pentru îmbunătățirea securității și
sănătății la locul de muncă pentru lucrătoarele gravide, care au născut recent sau care alăptează. 
• Transpunerea Directivei 79/7/CEE prevede implementarea progresivă a principiului
egalității de tratament pentru bărbați și femei în domeniul securității sociale. 
• Alinierea la Recomandarea 2014/124/UE a Comisiei privind consolidarea principiului
egalității de remunerare între bărbați și femei prin transparență. 
19.9.2.2. I
mplementarea acquis-ului UE și consolidarea capacităților administrative 
Fortificarea Grupurilor coordonatoare în domeniul gender din cadrul autorităților publice 
reprezintă un pas important pentru promovarea egalității de gen. În același timp, este necesară 
consolidarea capacităților inspectorilor de muncă și ale angajaților Consiliului pentru Egalitate în 
ceea ce privește aplicarea principiului plății egale pentru muncă egală și muncă de valoare egală. 
Desfășurarea unor campanii de informare și sensibilizare a angajaților cu privire la 
importanța respectării acestui principiu este esențială pentru crearea unui mediu de muncă echitabil 
și pentru reducerea inegalităților salariale. Aceste măsuri contribuie  la întărirea cadrului 
instituțional și la creșterea gradului de conștientizare privind egalitatea de gen în sectorul muncii. 
Inițiativele lansate în domeniul asigurării echității în organele de conducere a companiilor 
listate la bursă, asigurarea principiului egalității între femei și bărbați în activitățile independente 
și asigurare socială urmează a fi finalizate prin adoptarea modificărilor la cadrul normativ primar, 
urmate de modificări la nivel de reglementări normative prin Hotărâri de Guvern, acte interne, etc. 
19.9.3. A
specte financiare 
Costuri totale Anexa A 
• Costuri estimative: 948,6 mii lei, acoperit total din bugetul de stat
Costuri totale Anexa B 
• Costuri estimative: 1438, 32 mii lei
• Costuri neacoperite: 950 mii lei